„Satele lui Potemkin”, o înşelătorie ce n-a existat niciodată
Multe cărţi de istorie, altminteri respectabile, ne asigură că în 1787, când Ecaterina cea Mare (împărăteasa Rusiei) a călătorit în Crimeea pentru a vizita noile teritorii ruseşti cucerite de la Imperiul Otoman, favoritul ei, prinţul Potemkin, a ordonat ca pe traseul împărătesei să se dispună decoruri de teatru care erau deplasate pe măsură ce se deplasa şi ea, pentru a o face să creadă că ţara ar fi fost mai populată decât în realitate. Prin urmare, ar fi avut loc o manevră cel puţin de intoxicare – dacă nu de dezinformare, din moment ce nu urma să fie înşelaţi decât suverana şi invitaţii ei.
În realitate, „satele lui Potemkin” nu au existat niciodată, sau mai bine zis era vorba de sate adevărate, care fuseseră zugrăvite proaspăt pentru acea ocazie. Prinţul de Iigne, martor ocular care a însoţit-o pe împărăteasă, denunţă şi veştejeşte deja această legendă, a cărei sursă e cunoscută. Un ziarist monden german, numit von Helbig, un soi
de diplomat de cancan care se învârtea pe la curtea din Sankt Petersburg, ofensat că nu fusese invitat şi el în voiajul din Crimeea, s-a hotărât să-l ridiculizeze prin toate mijloacele şi a publicat fabula satelor din carton într-o revistă din Hamburg numită Minerva, sub titlul Potemkin în Taurida (1797-1800).
Fabulaţia le-a plăcut tuturor şi, în ciuda dezminţirilor lansate de prinţul de Iigne, a fost publicată iarăşi în germană (1804), în olandeză (1806), în franceză (1808), de două ori în engleză (1812 şi 1813) şi chiar în rusă (1811). De atunci, s-a impus expresia de „sat al lui Potemkin” (sau „potemkiniadă”), cu sensul de „faţadă mincinoasă, mistificare, escrocherie”. Este o mare artă, aceea de a înşela atribuind victimei o înşelătorie. Oriunde s-ar afla acum, von Helbig mai râde încă, cel puţin dacă nu s-a pocăit tardiv pentru ipocrizia sa.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Multe cărţi de istorie, altminteri respectabile, ne asigură că în 1787, când Ecaterina cea Mare (împărăteasa Rusiei) a călătorit în Crimeea pentru a vizita noile teritorii ruseşti cucerite de la Imperiul Otoman, favoritul ei, prinţul Potemkin, a ordonat ca pe traseul împărătesei să se dispună decoruri de teatru care erau deplasate pe măsură ce se deplasa şi ea, pentru a o face să creadă că ţara ar fi fost mai populată decât în realitate. Prin urmare, ar fi avut loc o manevră cel puţin de intoxicare – dacă nu de dezinformare, din moment ce nu urma să fie înşelaţi decât suverana şi invitaţii ei.
