Profeţiile despre viitor ale germanului Mathias Lang (acum 250 de ani): „Oamenii vor începe să cadă ca muştele (…) vor rămâne doar câţiva în pivniţa unei mănăstiri”

Mathias Lang, poreclit și Strauberger, s-a născut în anul 1753, în landul german Bavaria. Om simplu, morar, neștiutor de carte, a văzut în mintea sa lucruri pe care le-a destăinuit și celor din jur. Se înțelege însă că de crezut nu l-a crezut nimeni, ba, mai mult, l-au considerat un fel de clovn. Dar, încă în vremea aceea, el a prezis nu doar izbucnirea celor două războaie mondiale, ci și a celui de-al treilea. A prevăzut și descoperirile tehnice din timpurile noastre, așa cum sunt zepellinurile, calea ferată, automobilele și autostrăzile, vapoarele uriașe, avioanele ș.a.m.d., însă și dispariția pădurilor și efectul de seră, civilizația betonului, moda contemporană, distrugerea credinței și tradițiilor. Toate aceste lucruri și întâmplări nu și le puteau imagina oamenii de acum 250 de ani.

Mathias Lang „a văzut” calea ferată ca pe un „fum călător ce latră prin pădure”. El a folosit descoperirea succesului tehnicii ca pe o tablă temporală pentru întâmplări importante. Astfel, a prezis izbucnirea primului război mondial în felul următor: „În ziua în care lupul de fier lătra-va întâia dată pe drumul de fier din pădure, în ziua aceea se va porni un mare război”. Și exact în ziua în care a început primul război mondial, la 1 august 1914, trenul a trecut întâia oară între Kaltenek și Degendorf, prin pădure.

Încă un semn a fost zepelinul, care, chiar la izbucnirea războiului, a zburat pentru prima dată pe deasupra pădurii. „Când se va vedea pe cer un pește alb” și „când acest pește alb va zbura deasupra unei păduri”, atunci vremea aceea a venit, a mai prezis el.

Dar Mathias Lang a prevăzut, așa cum am mai spus, și începutul celui de al doilea război mondial: „Când în Straubing vor începe să construiască un pod mare peste Dunăre, îl vor termina, însă niciodată de tot, atunci va începe”. Așa s-a și întâmplat. Podul de peste Dunăre, de la Straubing, a fost construit până la 1 septembrie 1939 (când trupele germane au pătruns în Polonia) și era aproape terminat; îi mai lipsea doar stratul de beton de deasupra. Și s-a mai împlinit un semn: „Pe turnul din Zwiesel vor răsări mesteceni… iar când unul dintre ei va fi ca o prăjină pentru strânsul fânului în căruță, va veni un mare război. La putere va veni un om tare aspru, care va jupui până și pielea de pe cei sărmani, însă el nu va guverna mult și va pleca din nou… Germania va deveni o mare putere, ca niciodată până atunci, și iar va deveni mică, așa cum n-a mai fost niciodată”.

Și în realitate, pe turnul bisericii din Zwiesel au răsărit șapte mesteceni, întrucât mulți oameni, ce știau câte ceva despre această prezicere, veneau mereu la Zwiesel pentru a vedea cât de mare a crescut cel mai robust dintre mesteceni, conducătorul ținutului i-a cerut preotului orășenesc de atunci să-l taie măcar pe cel mai mare, pentru a se pune astfel capăt zvonurilor și temerilor. La care preotul l-a refuzat din capul locului, afirmând că „Nu eu l-am plantat, de aceea nu eu îl voi înlătura de aici!”

Clarvăzătorul din pădurea bavareză descrie și timpurile de după cel de-al doilea război mondial. Știind deci că prezicerile sale au fost făcute în urmă cu două sute de ani, când tehnica aproape că nici nu exista, iar casele erau încă acoperite cu paie și stuf, când oamenii încă mai purtau straie țărănești, ne putem da seama cât de puternică este clarviziunea din atât de simplele cuvinte ale lui Mathias Lang.

Dar iată ce a mai spus Mathias Lang: „O, dragi oameni, veni-va vremea când oamenii vor deveni mai știutori dar tot mai stupizi. De-ați ști ce vă așteaptă, pe voi și pe copiii voștri, v-ați cutremura de groază. După un război îndelungat, sărăcia va fi înlocuită de bogăție. După aceea vor apărea căruțe fără rude, pe care nu le vor mai putea conduce nici călărețul nici câinele. Oamenii se vor plimba cu acoperiș deasupra, fără cai și rudă (automobilul). Casele vor crește din pământ precum ciupercile. La Zwiesel vor fi construite case atât de mari încât de pe ele se va putea vedea întreg orașul, însă nu vor dăinui mult, întrucât vor fi iar distruse (cel de al doilea război mondial). Casele se vor clădi ca și cuptoarele de pâine, însă nu vor dăinui, iar sub ferestrele lor vor răsări urzicile.

Când vor fi construite străzi atât de largi că trei vehicule vor putea trece în același timp unul lângă altul, iar pe deasupra nici cu ajutorul biciului nu se vor putea ajunge unul pe altul (autostrăzile), atunci e gata. Când vom avea doar străzi frumoase, când oamenii de la sate se vor îmbrăca la fel ca cei de la orașe, iar oamenii de la orașe, ca proștii și maimuțele, atunci e gata. Când vor veni oamenii bălțați ca vițeii, când căruțele vor fi mai scumpe decât caii, atunci acel lucru repede va veni. Când oamenii mai mult vor zbura decât vor merge pe jos, atunci acel lucru repede va veni. Femeile vor primi pantofi cu tocuri înalte. Vor umbla încet, precum caprele, iar bărbații nu se vor mai deosebi de femei. Atunci nu va mai dura mult. Va veni vremea când iarna nu se va mai deosebi mult de vară (efectul de seră). Credința catolică va dispărea aproape cu totul. Duhovnicii sunt ei singuri de vină, pentru că nu mai trăiesc așa cum propovăduiesc. Credința va fi atât de mică, încât se va putea sparge cu biciul pentru atelaje. Preoții își vor căni fețele pentru a nu mai fi recunoscuți. Șapte duhovnici vor citi missa la Zwiesel, însă nu-i vor asculta decât șapte oameni.

Pe cer se vor vedea diferite semne, însă oamenii de lume puțin vor crede în ele și vor spune că sunt gloanțe care nu și-au atins ținta. Acest lucru va mări și mai mult toiagul lui Dumnezeu deasupra inconștientului norod al lumii. De va mai fi pe ici, pe colo, câte un bun creștin, îl vor batjocori și vor râde de el. Iar iubirea fața de aproape va dispărea. Cine va avea mâini fine (palme), pe acesta îl vor omorî ori spânzura. Unul pe altul nu se vor mai înghiți.

Când țăranii vor uita ușa și poarta, atunci acel lucru va veni. Doi țapinari vor sta pe același butuc și nu vor îndrăzni a-și crede unul altuia. Veni-va vremea când mamele nu-și vor mai cunoaște copiii. Și, mai mult ca sigur, copiii nu vor fi în leagăn. Domnul Dumnezeu va fi încuiat în dulap. După aceea oamenii îl vor scoate de acolo cu mare smerenie, însă el nu-i va mai ajuta niciodată, în oraș totul va merge de-a-ndoaselea. Când domnii nu se vor mai descurca singuri și când își vor arunca hâriile în față, vor îmbrăca straie țărănești, vor alerga pe ogorul țăranului și-i vor smulge acestuia plugul din mâini, însă țăranul cu plugul acesta îi va lovi. Când pădurea bavareză va arăta ca burta cerșetorului, atunci acel lucru va veni. Femeile își vor purta capul pe dos, în față părul lor va fi mai lung decât în spate. Va fi cel din urmă lucru” (ultima modă în coafură).

De la Straubing la Pilmersberg va fi construit un drum. Și pe acest drum vor ieși la un moment dat oameni roșii, în paltoane roșii (pentru aceste vorbe contemporanii l-au luat în râs, întrucât pe vremea aceea un drum pe ruta respectivă ar fi fost inaccesibil; astăzi însă drumul a fost realizat). Și atunci lucrul acela va începe, ca tunetul în văzduh. Peste Henerkobel și Falkenstein vor coborî înspre alți oamenii în paltoane roșii. Acești oameni în paltoane roșii vor veni; când ne vom trezi dimineața devreme și vom privi pe fereastră, ei se vor uita deja prin geam la noi, în satul din vale oamenii încă vor mai juca la cărți, însă în satul din deal aceștia vor ajunge deja pe cai. Morii din Schwarzach nu-i va mai fi de trebuință apa, fiindcă sângele va curge râuri-râuri. Și asta va merge atât de repede, că oamenii nu vor mai avea răgaz să coboare slănina din pod.

Cine va avea trei franzele de pâine și va pierde una, nu va trebui să se întoarcă, îi vor ajunge două. Oamenii vor fi bolnavi, însă nimeni nu va putea să-i ajute. Dintre toate lucrurile groaznice, „curățitorul de bănci” va fi ultimul. Când vor începe oamenii să cadă de pe bănci ca muștele de pe ziduri, va începe timpul cel din urmă. Acesta va fi groaznic. Oamenii îi vor invidia pe morții din pământ. Oamenii vor spune decât să trăiesc să văd aceste lucruri, mai bine aș fi murit! Cine le supraviețuiește, acesta are cu siguranță un cap de fier… în pivnița unei mănăstiri vor rămâne câțiva oameni. Oamenii vor fi atât de subțiri, că se vor putea cerne prin sita pentru grăunțe.

În pădurea bavareză va mai rămâne o singură tăligă plină cu oameni. Cine va vedea un ienupăr va porni înspre el crezând că este un om. Prin orașul Straubing va trece călare o slugă. Va pocni din bici și va spune: „Aici a fost cândva orașul Straubing”. Un căruțaș din Cehia va trece pe lângă oraș, va pocni din bici și va spune: „Aici a fost cândva Praga”. Un păstor își va înfige bățul în pământ și va spune: „Aici a fost cândva Rabenstein”. Iar bățul va sta în pământ până când cineva îl va scoate. După aceea, când se vor întâlni două persoane, una îi va zice celeilalte: „Lăudat fie Iisus Hristos pentru că mai suntem încă în viață!” Iar una îi va spune celeilalte: „Frate, dar unde ai fost, soră, dar unde ai fost? Când se vor întâlni doi oameni necunoscuți vor spune: „Prietene, unde te-ai ascuns?” Răspunsul va fi: „Am mâncat rădăcini de ierburi!”

Oamenii vor aprinde focuri în vârfuri de dealuri, pentru a se vedea unul pe altul. Atunci iubirea pentru aproape va fi din nou prețuită, iar ceea ce va mai va fi absolut mai bun. Și oamenii se vor bucura când se vor revedea din nou unul pe altul și când vor auzi de încă un cunoscut, fiindcă vor rămâne atât de puțini oameni, că ușor se vor putea număra, însă nu se va ști cum și-au pierdut viața. Iar în ținuturile unde sunt râuri cu păstrăvi, acolo se va mai auzi uneori cocoșul cântând, îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am trăit timpul, pentru că îmi dau seama că viața mea nu va mai dura mult. Voi, copiii mei, nu veți mai apuca această mare nenorocire, voi nepoții mei, nici voi nu o veți apuca, însă cel de-al treilea rod poate o va apuca.”

Astfel a vorbit Mathias Lang. Legea sub care se vor afla viitoarele întâmplări dramatice este legea semănatului și culesului. Fiecare individ va culege totuși atât cât a semănat și nu a curățat. Violența ne poate lovi doar dacă o mai purtăm în noi. Pe clarvăzători și proroci oamenii i-au văzut întotdeauna în aceia ce ne atenționează să ne reîntoarcem la credință, pentru a nu se produce evenimentele anunțate. Deoarece va fi atunci o mare curățenie pe Pământ, va fi tot ceea ce este negativ și distrugător. Acestea sunt urmările a ceea ce au făcut oamenii. Iar din cenușa lumii celei vechi se va ivi împărăția Păcii lui Iisus Hristos.

VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025