Patru mari savanţi care au schimbat destinul omenirii: au fost ei oameni sau extratereştri? Câteva momente „secrete” din vieţile lor

Iată câteva aspecte amuzante din viaţa de zi cu zi a marilor savanţi ai lumii:

* Leo Szilard (1898-1964) unul dintre întemeietorii bionicii, își ținea cea dintâi prelegere în limba engleză (limba maghiară fiind limba sa maternă). Terminând, a fost întrebat cu umor de fizicianul Jackson: „- Spuneți-mi, de fapt, în ce limbă v-ați ținut prelegerea?” Szilard, fără să-și piardă cumpătul, i-a răspuns cu același umor: „- Bineînțeles, ungurește. N-ați observat?” „- Ba da, zise Jackson, dar nu înțeleg de ce ați folosit totuși atâtea cuvinte englezești”.

* Descoperitorul celui de-al treilea principiu al termodinamicii, Walther Nernst (1864-1941), în orele libere se îndeletnicea cu o crescătorie de crapi. Cineva remarcase în prezența savantului: „- Ciudată ocupație! Chiar creșterea păsărilor mi s-ar fi părut mai interesantă”. Dar Nernst a răspuns imperturbabil: „- Mă ocup cu creșterea unor animale care sunt în echilibru termodinamic față de mediul înconjurător. A crește însă animale cu sânge cald, înseamnă a încălzi cu bani proprii spațiul cosmic.”

* Odinioară, pregătindu-și examenul de doctorat, Max Born (1882-1970), părintele mecanicii cuantice, și-a ales ca materie secundară pentru examenul oral astronomia. Vestitul profesor din vremea aceea, astronomul Schwartzschield, l-a întrebat pe candidat: „- Ce faceți când vedeți o stea căzătoare?” Born știa că la această întrebare trebuia să răspundă că se va uita la ceas, notând timpul căderii meteoritului, va stabili constelația în zona căreia s-a observat, de asemenea direcția mișcării, lungimea traiectoriei luminoase, iar apoi va calcula traiectoria aproximativă. Dar viitorul laureat al Premiului Nobel a răspuns calm: „- Mă gândesc la o dorință.”

* Într-o seară, intrând în laboratorul universitar pe care-l conducea, Ernest Rutherford (1871-1937), părintele fizicii atomice, văzu pe unul din studenții săi, care, în ciuda orei înaintate, ședea absorbit în fața unor aparate. Rutherford îl întrebă ce făcea la asemenea ceas târziu. „- Lucrez!” zise studentul. „- Dar ziua ce faci?” reluă savantul. „- Bineînțeles, lucrez”. „- Nu cumva lucrezi și în zori?” „- Ba da”, zise studentul, lucrez și în zori. Întunecându-se la față, Rutherford îl întrebă iritat: „- Atunci, când mai gândești?”