De-a lungul istoriei au existat persoane care au ieşit în evidenţă faţă de semenii lor prin anomaliile pe care le prezentau. Deşi în trecut societatea i-a ridiculizat adesea şi i-a persecutat pe cei care aveau o înfăţişare deosebită, astăzi acest tip de comportament nu mai este acceptat. Apetitul nesăţios al lumii pentru tot ceea ce este ciudat şi neobişnuit i-a adus pe mulţi dintre aceşti oameni în centrul atenţiei, transformându-i uneori în adevărate celebrităţi. Istoria a semnalat câteva exemplare extraordinare, a căror existenţă este un mister total.
O astfel de persoană, pe nume Pasqual Pinon, a dobândit o anumită faimă la începutul secolului al XX-lea. Timp de trei ani a fost principala atracţie a spectacolelor circului Sells-Floto, numai datorită faptului că avea două capete, situaţie cunoscută sub numele ştiinţific de parazit craniopagus. Omul nu avea două gâturi, ci cel de-al doilea cap ieşea ca o protuberantă din vârful craniului şi avea cam jumătate din dimensiunea unui cap de om obişnuit.
Pinon susţinea că cel de-al doilea cap avea autonomie şi că poseda simţul văzului şi al mirosului. Mai afirma şi că, până la vârsta de 20 de ani, putuse să şi vorbească cu gura celui de-al doilea cap. Dar la această vârstă suferise un accident vascular cranian, în urma căruia al doilea cap se atrofiase.
Medicii nu au dat prea multă crezare acestor afirmaţii, pentru că nu corespundeau cu ceea ce se cunoştea până la acea dată. Deşi se mai consemnaseră şi alte cazuri de oameni născuţi cu două capete, nu se ştia să fi existat sub această formă fizică. În puţinele ocazii când apăruseră asemenea anomalii, cel de-al doilea cap era aşezat pe craniul capului principal, în aşa fel încât cele două cranii să fie unite prin partea lor superioară. Un exemplu de astfel de „imagine în oglindă” se poate vedea în cazul miraculosului băiat cu două capete din Bengal şi, mai recent, al unei fetiţe născute în Republica Dominicană, Rebeca Martinez.
Oamenii de ştiinţă au tras concluzia că Pinon era fie un caz nou absolut remarcabil, fie o scamatorie de un fel sau altul. Ar fi fost posibil ca această protuberantă de pe craniul lui să nu fi fost un alt cap, ci un tip de tumoare neobişnuită. Poate că îşi pusese apoi o mască de ceară pe partea anterioară a acestei protuberante mari şi inventase povestea ciudată a tinereţii sale.
Iar dacă Pinon s-a făcut vinovat de accentuarea propriei diformităţi, atunci înseamnă că nu a fost primul în această situaţie.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
De-a lungul istoriei au existat persoane care au ieşit în evidenţă faţă de semenii lor prin anomaliile pe care le prezentau. Deşi în trecut societatea i-a ridiculizat adesea şi i-a persecutat pe cei care aveau o înfăţişare deosebită, astăzi acest tip de comportament nu mai este acceptat. Apetitul nesăţios al lumii pentru tot ceea ce este ciudat şi neobişnuit i-a adus pe mulţi dintre aceşti oameni în centrul atenţiei, transformându-i uneori în adevărate celebrităţi. Istoria a semnalat câteva exemplare extraordinare, a căror existenţă este un mister total.
