Oribila moarte a amiralului veneţian Bragadin… De ce turcii erau atât de cruzi?

2.085 vizualizari
Imagine: Didier Descouens / wikimedia.org (Commons Creative – free)

În biserica San Zanipolo din Veneţia (Italia) se află un monument dedicat amiralului veneţian Marcantonio Bragadin. Acesta a fost un remarcabil comandant veneţian care a apărat Famagusta în secolul al XVI-lea, în războiul împotriva turcilor. A rezistat vitejeşte, dând dovadă de multă iscusinţă, însă după luni de asediu a fost nevoit să se predea (1571).

Comandantul turc i-a propus nişte condiţii onorabile, iar Bragadin a ieşit din fortăreaţă pentru a semna actul de capitulare. Purta roba purpurie specifică funcţiei sale, era însoţit de ofiţerii din statul-major şi o solemnă umbrelă roşie îl proteja de soare. La început, paşa l-a primit plin de curtoazie, însă, dintr-odată, în timpul ceremoniei, turcul s-a ridicat brusc de pe scaun, l-a acuzat pe Bragadin de atrocităţi săvârşite împotriva prizonierilor şi a ordonat ca ofiţerii din statul-major veneţian să fie masacraţi pe loc.

Soarta lui Bragadin s-a dovedit a fi şi mai cruntă. De trei ori a fost pe punctul de a i se tăia capul, când, de dragul suspansului, i se spunea călăului să se oprească. I s-au tăiat urechile şi nasul, i-a fost mutilat tot corpul şi, în fiecare dimineaţă, timp de zece zile, era pus să care coşuri pline cu pământ până la fortificaţiile turceşti, apoi să se oprească şi să sărute pământul din faţa cortului paşei. L-au atârnat de capătul vergii unui vas şi l-au lăsat acolo ore întregi. A suferit tot felul de batjocuri degradante şi sadice.

În cele din urmă, a fost dus în piaţa centrală din oraş, dezbrăcat, legat de un stâlp şi jupuit de viu, puţin câte puţin, în prezenţa paşei. Pielea lui, umplută cu paie şi acoperită, în bătaie de joc, cu umbrela roşie, a fost urcată pe o vacă şi purtată pe străzi. Când, în cele din urmă, paşa a plecat triumfător spre Cornul de Aur, acest trofeu macabru atârna de bompresul corăbiei sale.

Pielea a fost păstrată, ca un memento al victoriei, în arsenalul turcesc din Constantinopol. Cu toate acestea, după o vreme, veneţienii au recuperat-o. Unii pretind că a fost cumpărată, alţii că a fost furată. Se spune că era încă moale ca mătasea. Au spălat-o, au sfinţit-o şi au pus-o într-o urnă.

Astăzi, bustul lui Bragadin priveşte senin de pe grandiosul său monument din San Zanipolo. Deasupra lui, estompată, din fericire, de trecerea anilor şi de umbre, se află o frescă detaliată a jupuirii sale. Lângă el, doi lei privesc fix corabia şi exact deasupra capului său, dacă priviţi cu atenţie, veţi vedea mica urnă de piatră în care se odihneşte pielea lui, îngălbenită şi plină de cicatrice, ca o batistă împăturită cu grijă şi păstrată într-un cufăr.

Imagine: Didier Descouens / wikimedia.org (Commons Creative – free)