La 50 de kilometri nord-est de Mexico City se află Teotihuacan, un oraş vechi; nu se ştie de cine a fost construit. Arheologii datează începutul dezvoltării aşezării orăşeneşti în jurul anului 500 î. Hr. Se estimează că în perioada de înflorire acolo ar fi trăit vreo 200.000 de oameni, având o suprafaţă de 25 kilometri pătraţi. Teotihuacan a deţinut secole de-a rândul o poziţie dominantă în America Centrală. Influenţa lui a început să scadă după 500 d. Hr. Se spune că Teotihuacan este „locul unde locuiesc zeii” sau „locul unde vii să te rogi”.
Odinioară Teotihuacan a fost mai mare decât antica Romă. În secolul al XII-lea d. Hr. aztecii au ajuns în oraş, dar de pe atunci piramidele şi clădirile erau străvechi şi înghiţite de junglă. În oraş există un drum lung de patru kilometri, larg de 40-45 metri de-a lungul căruia este construit oraşul. Este numit „strada Morţilor”, orientarea lui principală este 15°30′ la est de nordul astronomic.
Inginerul american Hugh Harleston jr. a măsurat, în anii ’60-’70 ai secolului al XX-lea, numeroase construcţii din Teotihuacan şi a constatat că există o unitate de bază de 1.059 metri, care de atunci se numeşte Hunab. Cu ajutorul sistemului hunab strada Morţilor se dovedeşte a fi un model precis al sistemului solar. Astfel linia mediană a templului Quetzlacoatl corespunde Soarelui. Ruinele piramidelor, păstrate până astăzi în jurul citadelei, reprezintă date ale orbitelor planetelor Mercur (36 hunab distanţă de Soare), Venus (72 hunab), Pământ (96 hunab) şi Marte (144 hunab). Este simbolizat chiar şi cordonul de asteroizi şi anume printr-un canal artificial, făcut de constructori sub strada Morţilor la distanţa corectă de 288 hunab. Cordonul de asteroizi este format din mii de bucăţi de stâncă, mai mici sau mai mari, ce orbitează în jurul Soarelui între Marte şi Jupiter- ca şi pietrele din micul canal.
La 520 hunab din punctul nostru de plecare se află fundamentele unui templu de provenienţă necunoscută, care reprezintă planeta Jupiter. La o distanţă de 945 hunab , unde ar fi trebuit să se afle clădirea pentru planeta Saturn, trece astăzi o arteră turistică. Altădată acolo era un templu, care a fost dărâmat . La capătul nordic al străzii Morţilor se află piramida Lunii, ea este la 1845 hunab de centru şi corespunde orbitei lui Uranus. În prelungirea străzii Morţilor se află vârful vulcanului Cerro Gordo, stins. Acolo sunt ruinele unui mic templu şi ale unui turn. Distanţele, de 2880, respectiv 3780 hunab, simbolizează distanţele medii faţă de Neptun şi Pluto.
De unde aveau cunoştinţele despre sistemul nostru solar? Ştiinţa noastră modernă a descoperit planetele mai îndepărtate Uranus, Neptun şi Pluton abia în 1781, 1846, şi, respectiv, în 19306. Se pare că, cu milenii în urmă, a existat o civilizaţie, care, ca şi în Egipt, a inclus în construcţiile ridicate date astronomice şi geodezice. De la această civilizaţie au rămas doar nişte monumente, nu şi consemnări scrise – nici la Teotihuacan. Ştiinţa oficială nu atribuie constructorilor acestui oraş cunoaşterea scrierii, deoarece nu s-a păstrat nimic. Poate că au dispus de alte mijloace să consemneze şi să transmită ştiri şi planuri de construcţie. După cum am văzut, doar construcţiile sunt purtătoare de date şi poate ele ascund şi alte informaţii detaliate, indiferent de formă.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
