Potrivit unui studiu publicat în revista „Nature Genetics”, o nouă metodă de modelare a datelor genomice a identificat recent o scindare în descendența umană modernă (Homo Sapiens). Despărțirea a avut loc în urmă cu peste 1,5 milioane de ani, când strămoșul oamenilor moderni s-a despărțit de o populație necunoscută. Cele două grupuri au revenit în cele din urmă, iar populația misterioasă ar fi putut crește funcția creierului nostru, sugerează studiul.
„Întrebarea de unde venim este una care a fascinat oamenii de secole”, a declarat Trevor Cousins, primul autor al studiului, într-o declarație. „De mult timp, s-a presupus că am evoluat dintr-o singură descendență ancestrală continuă, dar detaliile exacte ale originilor noastre sunt incerte”.
Studiul a folosit tehnici noi de modelare pentru a analiza cantități mari de date atât din Proiectul 1000 Genome, cât și din Proiectul Diversitatea Genomului Uman. În cele din urmă, au apărut două populații ancestrale, pe care cercetătorii le-au numit în mod inventiv Populația A și Populația B. Odată ce grupurile s-au împărțit (amintiți-vă, cu doar 1,5 milioane de ani în urmă), studiul a constatat că Populația A a experimentat o scădere drastică a dimensiunii populației și a diversității genetice. Totuși, populația A și-a revenit în cele din urmă și grupuri precum Neanderthalienii și Denisovenii s-au ramificat din ea.
Cercetătorii estimează că cele două populații s-au reunit în urmă cu aproximativ 300.000 de ani. Analiza genetică sugerează că populația A a contribuit cu aproximativ 80% din genomul oamenilor moderni, iar populația B reprezintă aproximativ 20%. Această amestecare genetică este deosebit de semnificativă în comparație cu alte cazuri de încrucișare. De exemplu, cercetările anterioare au arătat că oamenii de Neanderthal s-au amestecat cu Homo sapiens în urmă cu aproximativ 50.000 de ani. Dar ADN-ul de Neanderthal reprezintă mai puțin de 2% din genomul uman modern.
Interesant este că genele cu care a contribuit populația B – în special cele legate de funcția creierului și procesarea neuronală – ar fi putut juca un rol crucial în evoluția umană. În special, materialul genetic al populației B a scăzut capacitatea indivizilor de a avea copii, dar genomul este un loc complicat, iar regiunile din afara genelor încă pot face lucruri importante.
În afara istoriei umane, echipa sugerează că descoperirile lor ar putea contribui la înțelegerea noastră a evoluției într-un mod mai larg.
