Cercetătorii au descoperit, în China, o nouă specie umană misterioasă, cu capete mari
Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Cercetătorii au descoperit o nouă specie umană, care a dispărut acum 200.000 de ani în teritoriul Chinei. Arheologii au descoperit rămășițele a 16 indivizi care se distingeau prin capete mari, cranii largi și dinți uriași. Dimensiunile capetelor lor, care erau mai mari decât cele ale oamenilor de Neanderthal și Homo sapiens, au determinat echipa să numească noua specie preistorică Homo juluensis.
Rămășițele fosilizate au fost găsite alături de mii de artefacte, unelte de piatră și oase de animale care au dezvăluit mai multe despre viața lor, cum ar fi faptul că ei erau vânători și făceau îmbrăcăminte din piei de animale. Cercetătorii cred că specia a trăit în grupuri mici care probabil au dispărut atunci când oamenii moderni au început să migreze în Europa și Asia în urmă cu 120.000 de ani.
Homo juluensis a trăit în timpul unei schimbări climatice dramatice, cu o epocă de gheață care a adus vreme mai rece și mai uscată. Deoarece Homo juluensis trăia în grupuri mici, acest lucru îi făcea vulnerabili la evenimente meteorologice periculoase care îi puteau ucide.
Cercetătorii de la Universitatea din Honolulu și de la Academia Chineză de Științe au raportat că craniile Homo juluensis măsurau între 1688 și 1786 cm cubi. Capacitatea craniană a neandertalienilor era de 1442 de cm cubi, iar a lui Homo sapiens – de 1344 de cm cubi. Dar, diferența de dimensiune nu înseamnă neapărat că speciile antice erau mai inteligente decât oamenii moderni.
Cercetătorii au comparat fosilele cu neanderthalienii și denisovenii, ale căror fragmente osoase au fost descoperite într-o peșteră din sudul Siberiei în 2008. Descoperirile lor i-au determinat pe cercetători să creadă că nu erau rude cu oamenii de Neanderthal care au trăit în Europa și Asia în urmă cu aproximativ 40.000 de ani. Cu toate acestea, ei au remarcat că specia Homo juluensis are asemănări cu denisovenii datorită caracteristicilor dentare similare. Oamenii de știință au comparat suprafețele mușcăturii unde dinții inferiori și superiori se atingeau în timpul mestecării și au ajuns la concluzia că suprafața molarilor era „aproape identică”.
Homo juluensis vânau în grup şi consumau cai sălbatici, cărora le mâncau carnea, măduva osoasă și cartilajul, folosindu-le pielea pentru a face îmbrăcăminte care să-i protejeze de iernile aspre.
