O parte din operele marelui compozitor Bach au fost scrise de soţia sa

1
1.591 vizualizari

O comisie internaţională de criminalişti va examina teoria potrivit căreia soţia lui Johann Sebastian Bach, Anna Magdalena, a compus o parte dintre lucrările atribuite marelui compozitor. Profesor asociat al Universităţii Charles Darwin din Australia, Martin Jarvis, va prezenta rezultatul cercetării sale săptămâna aceasta, cu ocazia Simpozionului Internaţional de Criminalistică din Melbourne.

“Dovezile ştiinţifice demon­strează că relaţia dintre Anna Magdalena şi Johann Sebastian Bach nu a fost niciodată înţeleasă corect, a explicat Jarvis. Conform acestuia, Anna Magdalena a rămas în istorie drept o femeie casnică, simplă, care îngrijea copii şi transcria manuscrise. “Concluzia mea nu doreşte să tranşeze la modul categoric lucrurile. Totuşi, maniera patetică în care a prezentat tradiţia această femeie lasa mult de dorit…”, a adăugat Jarvis. Profesorul, actualmente director artistic al Orchestrei Simfonice Darwin, a considerat, încă de când era student la Academia Regală de Muzică din Londra, că suitele de violoncel ale lui Bach nu se încadrau în tiparele consacrate ale compozitorului. “În prima suită, sunetele sunt scurte şi simple, în comparaţie cu primele acorduri ale viorilor – acest fapt mi-a dat de gândit”, a completat Jarvis.

Interesul profesorului a crescut considerabil după ce a descoperit o însemnare pe coperta unuia dintre manuscrisele cu suite pentru violoncel. Aceasta conţinea mesajul “Scrisă de dna Bach, soţia lui”, dar interpretarea ulterioară a plasat textul drept semnătura celui care a copiat manuscrisul, în speţă, Anna Magdalena. În analiza sa, Jarvis a sortat suitele de violoncel şi a descoperit 18 motive muzicale pentru care ele nu ar putea aparţine stilului bachian. Apoi, a cerut ajutorul unui laborator de criminalistică pentru a analiza scrisul prezent pe o serie de manuscrise. Jarvis a comparat lucrările redactate de Bach cu o mostră grafologică a Annei Magdalena şi a identificat contribuţia sa în mai multe dintre ele. La sfârşitul cercetării, profesorul a atribuit femeii un rol mult mai important în viaţă şi munca soţului ei decât cel impus de istorie.

Anna, fiica unui muzician prieten cu Bach, l-a cunoscut pe acesta din urmă în timp ce studia compoziţia cu el la vârsta de 12 ani, la Weimar, în 1713. Potrivit lui Jarvis, Anna a intrat în familia Bach în 1720, an în care prima soţie a marelui compozitor a murit în condiţii misterioase.

Unul dintre caietele care au făcut obiectul studiului, datând din 1725, conţine o arie presupusă a fi scrisă de soţia compozitorului. Profesorul a concluzionat că această arie, despre care mulţi savanţi au spus că nu îi aparţine lui Bach, a fost folosită de acesta la începutul şi sfârşitul “Variaţiunilor Goldberg” (1742) – aria cu 30 de variaţiuni marchează un moment important în istoria temei de gen. Opera în cauză conţine imagini foarte variate, realizate prin diverse mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfârşit, un quodlibet (joc de improvizaţie muzicală, construit din suprapunerea polifonica a unor cântece diferite).

“Aria este o compoziţie a Annei, iar el şi-a demonstrat dragostea prin folosirea ei”, a adăugat el. Ipoteza lui Jarvis, una dintre cele mai controversate pentru lumea muzicii clasice, va fi prezentată comunităţii criminalistice din Noua Zeelandă şi Australia.