O nouă ipoteză despre incredibilul şi misteriosul Manuscris Voynich
„Manuscrisul Voynich” este poate unul dintre cele mai misterioase din lume. El se prezintă ca un octavo de 15 cm pe 27 cm, fără copertă şi, potrivit paginaţiei, cu douăzeci şi opt de pagini pierdute. Textul este ornat cu miniaturi în albastru, galben, roşu, brun şi verde. Desenele reprezintă femei goale de talie măruntă, diagrame astronomice şi vreo patru sute de plante imaginare. Scriitura pare a fi medievală curentă. Examenul grafologic permite concluzia că scribul cunoştea limba pe care o folosea: a copiat la modul cursiv, nu literă cu literă. Cifrul folosit pare simplu, dar nu reuşiţi să-l dezlegaţi.
În 1912, un librar numit Wilfred Voynich cumpără manuscrisul de la şcoala iezuită Mondragone, din Frascati, Italia. ÎI duce în Statele Unite, unde numeroşi specialişti se aştern pe lucru. Nu se reuşeşte identificarea majorităţii plantelor. În diagramele astronomice sunt recunoscute constelaţiile Aldebaran şi Hyades, ceea ce nu ajută prea mult. Opinia generală este că e vorba de un text cifrat, dar într-o limbă necunoscută. Sunt deschise faimoasele arhive ale Vaticanului pentru a se ajuta cercetările. Tot nimic nu se rezolvă.
Aşa cum spuneam într-un articol din aprilie 2017 – Matematicienii ruşi au reuşit descifrarea misteriosului “Manuscris Voynich”, după mai bine de 600 de ani – matematicienii de la Institutul de Matematică Aplicată din Rusia au descifrat manuscrisul Voynich, păstrat în prezent la Biblioteca Beinecke din cadrul Universității Yale, cu o tehnică neobișnuită de codificare. Ei au ajuns la concluzia că textul era de 60% limba engleză și germană și 40% limba romană – spaniolă, italiană și poate puțin latină. Tot aceiaşi matematicieni au ajuns la concluzia că „Manuscrisul Voynich” ar conţine informaţii generale, fără a fi nimic spectaculos în ele, ca de exemplu, “în ce parte a anului trebuie să semănați semințe de mac pentru a obține mai târziu opiu”.
Însă acum, un alt cercetător pe nume Nicholas Gibbs crede altceva. Studiind imaginile digitizate ale paginilor manuscrisului, el a fost capabil să găsească o formă comună de abreviere medievală latină folosită în principal în tratatele medicale despre ierburi.
„De la ierbarul încorporat în „Manuscrisul Voynich”, un model standard de abrevieri apare pentru fiecare plantă”, crede el.„Abrevierile corespund modelului standard de cuvinte folosit în Herbarium Apuleius Platonicus. Așadar, nu e vorba despre vreun cod, ci doar o stenogramă; textul ar fi fost foarte familiar pentru oricine care în acel moment era interesat de medicină”.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
„Manuscrisul Voynich” este poate unul dintre cele mai misterioase din lume. El se prezintă ca un octavo de 15 cm pe 27 cm, fără copertă şi, potrivit paginaţiei, cu douăzeci şi opt de pagini pierdute. Textul este ornat cu miniaturi în albastru, galben, roşu, brun şi verde. Desenele reprezintă femei goale de talie măruntă, diagrame astronomice şi vreo patru sute de plante imaginare. Scriitura pare a fi medievală curentă. Examenul grafologic permite concluzia că scribul cunoştea limba pe care o folosea: a copiat la modul cursiv, nu literă cu literă. Cifrul folosit pare simplu, dar nu reuşiţi să-l dezlegaţi.
