O istorie incredibilă a Atlantidei: acum 90.000 de ani, atlanţii stăpâneau o forţă imensă, Vril! Regii Atlantidei ţineau legătura cu extratereştrii de pe Sirius!

Multă lume a vorbit de Atlantida şi multe opere s-au scris despre acest subiect. Există însă o relatare mai deosebită într-o carte de Raymond Drake, care ne vorbeşte despre posibila istorie a Atlantidei.

Se pare că atlanţii au realizat o civilizaţie minunată, al cărei zenit a fost atins cu vreo 90.000 de ani în urmă, bazată pe o ştiinţă spirituală ce controla forţele eterice; adepţii au dezvoltat supranormal puterile mentale, cerând ajutor de la elementalii din alte dimensiuni. De la „instructorii” din spaţiu, atlanţii au învăţat să venereze Soarele; ei credeau în viaţa de după moarte, în reîncarnarea sufletului în diferite trupuri omeneşti de-a lungul unui şir de vieţi ce aveau drept scop atingerea perfecţiunii, în vederea reconcilierii cu Dumnezeu care concepe în mod continuu Universul viu.

Oamenii lor de ştiinţă stăpâneau o forţă – denumită Vril – capabilă să producă levitaţia; aceştia manevrau însă şi o uriaşă forţă siderală, capabilă să producă explozii distrugătoare, ca cele atât de viu descrise milenii mai târziu în Mahabharata.

Primii conducători atlanţi au stabilit relaţii interplanetare; pe atunci erau posibile legăturile cu fiinţele extraterestre de pe Sirius, care inspirau o fascinaţie mistică popoarelor din lumea veche. Apoi, cu timpul, atlanţii s-au răsculat împotriva suveranilor coborâţi din stele, care s-au întors la aştrii lor; acesta a fost probabil titanicul război dintre zei şi uriaşi, descris în legendele greceşti, precum şi în Ramayana.

Dar apoi a venit dezastrul. Timp de mii de ani, activitatea vulcanică a sfărâmat continentul în diferite insule, care apoi s-au scufundat în ocean; prevăzând distrugerea ţării lor, mulţi dintre atlanţi au emigrat spre răsărit până la Valea Nilului şi spre vest, către America, unde au întemeiat colonii asemănătoare patriei-mamă; similitudinile culturale – în special în arhitectură, în metalurgie şi în credinţele religioase – dintre egipteni şi azteci sugerează originea lor comună din Atlantida. Mai târziu, în încercările zadarnice de a evita destinul, preoţii au pervertit ştiinţa lor spirituală în magie neagră; regii respectivi au întreprins o invazie maritimă a ţărilor de pe malurile Mării Mediterane, inclusiv în nordul Africii, dar în final, aceasta a fost înfrântă de eroica armată a Atenei.

În jurul anului 11.000 î.Ch., ultima mare insulă a lui Poseidon a fost distrusă de erupţii vulcanice; mândra Atlantidă s-a scufundat în ocean şi nu a mai rămas din ea decât o amintire vagă, păstrată încă de mulţi oameni care au crezut în legenda ei, deşi ştiinţa oficială a luat-o în derâdere datorită lipsei unor mărturii documentare.

Există însă tradiţii oculte care spun că din Venus au coborât nave spaţiale ce au venit să-i salveze de la pieire pe iniţiaţii aleşi; această salvare se pare că s-a perpetuat şi în credinţa creştină privitoare la „îngerii Domnului”, care vor coborî din cer pentru a veni în ajutorul celor drepţi în Ziua Judecăţii; Scripturile au descris foarte sugestiv cum flăcările au distrus Atlantida, care era plină de răutate.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.