O elipsă misterioasă, dintr-o lume paralelă, a fost văzută într-o pădure din România. Era transparentă, ca o minge de rugby şi topea totul dacă o atingeai…

Conceptul de anti-lume a fost acceptat de lumea ştiinţei după ce ipotezele privind existenţa anti-materiei au fost confirmate. Aşa cum există o lume a materiei vii şi ne-vii, trebuie să existe şi o lume a anti-materiei. Impactul dintre materie şi anti-materie generează o respingere de proporţii, manifestată printr-o explozie care degajă o mare cantitate de energie.

De ce s-a făcut această mică introducere? Pentru că undeva în anii 1960, o femeie din România, pe nume de Melania, susţinea că a observat într-o pădure o entitate dintr-o altă lume! Dintr-o anti-lume sau lume paralelă… Iar această întâmplare a marcat-o de-a lungul anilor atât de puternic, încât fenomenul însuşi, văzut şi simţit, s-a transformat într-o obsesie.

Tânără fiind, Melania şi-a propus într-o zi să facă o plimbare într-o mică localitate din judeţul Caraş-Severin, situată în apropiere de graniţa cu Iugoslavia (acum Serbia). Cunoştea de copil pădurile din apropiere, dar nu le mai străbătuse de ani de zile. A atras-o un deal acoperit de tufişuri verzi, dese şi uniforme, prin care lumea nu prea umbla, din cauza rămurişului împletit, inaccesibil pe mari porţiuni de pante.

Curajoasă şi curioasă, Melania s-a aventurat prin aceste rămurişuri. A urcat mai bine de 500 de metri pe pantă, când în faţa ei s-a deschis un luminiş. Era o mică poiană, fără arbuşti, cu iarba uscată, în contrast cu restul zonei plin de vegetaţii. Deodată, a zărit brusc o formă elipsoidală, ca o minge de rugby, care era înclinată. Avea circa 70 cm diametru, şi era de o transparenţă plăcută, uniformă, cu excepţia marginii elipsei, care prezenta un fel de încreţituri, ca la o pânză apretată.

Forma ciudată stătea suspendată cam la 40 cm de sol, fixă, imperturbabilă. Temându-se să atingă acea formă cu mâna, femeia a luat din tufiş o creangă groasă, a golit-o de ramuri şi frunze şi a împuns uşor marginile elipsei luminoase şi transparente. A încercat de mai multe ori să străpungă marginea formei, dar de fiecare dată creanga îi era respinsă cu putere.

Femeia s-a hotărât să împungă forma pe mijioc, acolo unde transparenţa era desăvârşită. Imediat, vârful crengii care intrase în formă a fost tăiat parcă cu un bisturiu, iar partea care fusese tăiată s-a topit brusc în formă, devenind şi ea transparentă, imposibil de identificat. Forma, înghiţise şi topise bucata de creangă care intrase în spectrul ei de forţă.