Marx, un anti-religios convins, era în tinereţe un creştin fervent

4
779 vizualizari

marxSe spune că Marx s-ar fi pronunţat împotriva religiei din pricină că aceasta ar împiedica realizarea idealului comunist, pe care el îl consideră ca singura soluţie viabilă pentru problemele acestei lumi. Astfel, Marx scrie: „Pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului. Chemarea adresată maselor de a nu-şi mai face iluzii cu privire la condiţiile lor este o chemare la abandonarea condiţiei care necesită iluzii. Ca atare, critica religiei este critica acestei văi a plângerii a cărei aureolă este religia.”

Dar culmea e că, în perioada studiilor sale, Marx scrie în dizertaţia să intitulată “Gândurile unui tânăr la alegerea carierei sale” următoarele (afirmaţii extrem de religioase): „Religia însăşi ne învaţă că Idealul către Care năzuim cu toţii, S-a jertfit pe Sine însuşi pentru omenire. Cine ar îndrăzni să tagaduiască această învăţătură? Dacă am ales postura în care putem înfăptui maximum pentru El, nu vom fi niciodată copleşiţi de greutatea poverilor, deoarece acestea nu sunt decât sacrificii făcute pentru binele tuturor. “

Deci, la început, Marx a avut convingeri creştine. Când a terminat liceul, în certificatul său de absolvent, în dreptul rubricii „Cunoştinţe de religie” erau scrise următoarele cuvinte: „Cunoştinţele sale despre credinţa şi morală creştină sunt destul de clare şi bine asimilate. El cunoaşte într-o oarecare măsură şi istoria Bisericii Creştine”.

La puţin timp după ce Marx a obţinut acest certificat, ceva misterios s-a petrecut în viaţa lui: a devenit un spirit fervent antireligios. Un cu totul alt Marx a început să se contureze. El scrie într-una din poeziile sale: „Vreau să mă răzbun pe Acela Care domneşte deasupra tuturor.” Ce anume a făcut să se nască în el această ură îngrozitoare faţă de Dumnezeu? Nu se cunoaşte niciun motiv personal. Sau să nu fi rostit oare altcineva aceste cuvinte prin gura lui Marx?