Istoria palpitantă a Muzeului figurilor de ceară (Muzeul Madame Tussaud)

Muzeul figurilor de ceară, cunoscut şi sub numele de „Muzeul Madame Tussaud”, are o istorie deosebit de palpitantă.

Cine a fost Madame Tussaud?
Doamna Tussaud, realizatoarea muzeului, pe numele de fată Marie Grosholtz, s-a născut în anul 1761, la Strasbourg, în Franţa. Tatăl său a fost soldat german, era originar din Frankfurt şi a murit înainte ca ea să se nască. Rămasă văduvă, mama ei s-a stabilit la Berna, în Elveţia, la unchiul ei, Philippe Curtius, medic de origine germană şi un mare modelist în ceară, a cărui guvernantă a devenit. Când Curtius s-a mutat la Paris, Marie, împreună cu mama ei, a venit în capitala Franţei pentru a-l căuta pe medicul modelist, care devenise foarte cunoscut printre parizieni. Încă de la o vârstă fragedă, Marie a devenit eleva lui Curtius, care i-a sesizat talentul deosebit de modelator în ceară. El a învăţat-o arta sculptării şi a modelărilor figurilor de ceară, antrenând-o în realizarea diferitelor figuri aparţinând unor personalităţi istorice.

În anul 1770, doctorul Curtius a deschis la Paris o expoziţie cu personaje din ceară, realizate în mărime naturală, devenită repede foarte populară, fiind vizitată de numeroşi francezi şi chiar de oameni de la Curtea regală. Datorită calităţilor sale deosebite, în 1772, Marie Grosholtz a fost numită profesoară de desen pe lângă sora lui Ludovic al XVI-lea, trăind, astfel, nouă ani la Palatul Versailles. În 1789, când a izbucnit Revoluţia franceză, Marie s-a întors în casa doctorului Curtius, unde în urmă cu 12 ani, la vârsta de numai 17 ani, realizase în ceară figura lui Voltaire, cunoscutul scriitor şI filosof francez, lucrare care poate fi admirată şi astăzi în muzeu. În urma Revoluţiei franceze, Marie a realizat mai multe măşti mortuare după capetele ghilotinate, printre ele numărându-se şi cele ale lui Ludovic al XVI-lea şi Mariei Antoaneta, care pot fi văzute şi astăzi în Camera Ororilor, amintind de regimul terorii din timpul Revoluţiei franceze. Printre ele se află şi masca mortuară a lui Jean Paul Marat, conducătorul iacobinilor, realizată de Marie imediat după asasinarea acestuia de către Charlotte Corday, în timp ce-şi făcea baie, pentru a-şi calma iritaţia neplăcută produsă de o boală de piele.

În anul 1794, doctorul Curtius a murit la reşedinţa sa de la ţară, lăsând drept unică moştenitoare, care să continue organizarea şi conducerea expoziţiei, pe Marie, care, în anul următor s-a căsătorit cu inginerul Francois Tussaud, cu care a avut trei copii: o fată, care a murit, şi doi băieţi, pe Joseph şi Francis. Datorită perioadei tulburi din Franţa, ca urmare a războaielor napoleoniene, numărul vizitatorilor a scăzut drastic, fapt care a determinat-o pe Madame Tussaud să-şi părăsească soţul şi să plece din Paris, împreună cu fiul cel mare, stabilindu-se la Londra. La plecare a luat cu ea şi 30 de figuri de ceară, cu care, timp de 33 de ani, a colindat oraşele Marii Britanii, prezentându-le peste tot, unde avea posibilitatea: în primării, în săli de recepţie, în teatre etc., având în permanenţă grijă să-şi completeze expoziţia cu noi figuri şi să-şi facă reclamă prin presă, anunţând de fiecare dată schimbările survenite.

În 1835, la vârsta de 74 de ani, obosită de atâtea călătorii, Madame Tussaud s-a decis să deschidă o expoziţie permanentă la Londra, la „The Bazar”, o clădire situată pe Baker Street – „domiciliul” faimosului detectiv Sherlock Holmes. Expoziţia, renumită prin originalitatea sa, a rămas cunoscută în istorie sub numele de „Muzeul figurilor de ceară” sau „Muzeul Madame Tussaud”. Ultima lucrare creată de Madame Tussaud a fost un autoportret, realizat la vârsta de 81 de ani, înainte cu 8 ani de a muri, exponat ce-şi întâmpină şi astăzi pe vizitatori, la intrarea în expoziţie. Madame Tussaud a murit la 15 aprilie 1850, la venerabila vârstă de 89 de ani, colecţia sa de figuri de ceară rămânând moştenirea celor doi fii, Joseph şi Francis.

Figurile de ceară după moartea lui Madame Tussaud
Când Joseph a murit, fiul lui Francis, Joseph Randall Tussaud, a devenit singurul proprietar al expoziţiei, iar din 1884, împreună cu cei doi fraţi ai săi, a mutat „Muzeul figurilor de ceară” într-un local nou, situat în Marylebone Road, în apropierea unui staţii de metrou, într-o zonă foarte aglomerată, ceea ce a dus la creşterea numărului de vizitatori. Aceasta şi datorită faptului că noua clădire atrăgea şi prin decorurile generoase ale oglinzilor ornamentale, ale tavanurilor pictate şi a pardoselilor din marmură.

Când, din cauza stării de sănătate, Joseph Randall nu a mai putut să conducă afacerea, i-a cedat conducerea muzeului fiului său mai mare, John Theodore, care devine, din 1889, artist principal şi director al muzeului. Fratele lui John Theodore, Louis, a încercat să deschidă un nou muzeu cu figurine de ceară, dar iniţiativa a eşuat, în schimb acţiunea sa a făcut ca numele de Tussaud să se atribuie şi altor expoziţii de acest fel, astfel că în prezent există două muzee importante cu acest profil şi cu acest nume, unul în Londra şi altul în Amsterdam.

În noaptea de 18 martie 1925, la instalaţia electrică a muzeului s-a produs un scurtcircuit, ce a dat naştere unui incendiu care a distrus aproape în totalitate expoziţia, rămânând întregi doar zidurile exterioare şi magazia de matriţe de la subsol. Muzeul Tussaud s-a redeschis abia după trei ani, complet refăcut, adăpostind în aceeaşi clădire şi o sală de cinema de 1.700 de locuri şi un luxos restaurant, iar expoziţia oferea vizitatorilor noi figurine realizate după matriţele rămase nedistruse de incendiu. Succesul a fost răsunător, în prima zi de deschidere expoziţia fiind vizitată de 24.000 de persoane.

Odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, o parte din matriţe şi din exponate au fost puse la adăpost, undeva în afara Londrei, expoziţia fiind ân continuare deschisă, deşi numărul de vizitatori s-a redus drastic. Măsurile de precauţie luate s-au dovedit bune, pentru că, în 1940, clădirea a fost bombardată şi restaurantul şi cinematograful distruse. Activitatea muzeului a continuat şi după ce, în 1967, s-a stins din viaţă stră-strănopotul doamnei Tussaud, Bernard Tussaud, şi nimeni din membrii familiei nu a mai vrut să se ocupe de această afacere. Expoziţia a fost şi continuă să fie reînnoită sistematic, adăugându-se exponate noi, în funcţie de evoluţia celebrităţilor şi de interesul pe care acestea îl stârnesc la un anumit moment în rândul publicului, iar din când în când, anumite exponante sunt retrase şi capetele de ceară sunt depuse în rezerva fabricii de hârtie de lângă grotele Wookey Hole Caves, în Somerset. Această achiziţie a fost realizată în 1973 şi a făcut parte dintr-un program de extindere a posibilităţilor muzeului, în această perioadă fiind cumpărate şi Castelul Warwick, considerat cel mai frumos monument arhitectonic medieval din Anglia, Chessington Zoo, The London Planerarium etc. Toate aceste achiziţii, care sunt deschise publicului, au fost realizate pentru a contracara concurenţa făcută de cel de-al doilea Muzeu al figurilor de ceară, deschis în 1970, la Amsterdam.

Personalităţile din muzeu

Muzeul are mai multe săli, fiecare având o anumită tematică sau prezentând o anumită perioadă istorică. În sala tablourilor sunt reprezentate mari personalităţi asociate direct cu evenimentele istorice cele mai importante care le-au marcat viaţa. Această sală a fost amenajată în 1979 şi în ea întâlnim, printre altele, pe regina Victoria a Marii Britanii, la vârsta de 17 ani, în momentul când a aflat că va urca pe tronul Angliei, pe regina Scoţiei, Maria I Stuart, în momentul când se pregătea să fie decapitată, acuzată fiind de complot împotriva reginei Elisabeta etc.

O scenă ce atrage privirea vizitatorului este cea a „Frumoasei din pădurea adormită”, a cărei figură se aseamănă cu trăsăturile doamnei du Barry, ultima iubită a regelui Franţei, Ludovic al XV-lea. Realizată în 1765, aceasta este cea mai veche figurină de ceară a muzeului. Un mecanism de ceas, acum electric, ascuns sub corsajul rochiei, produce respiraţia Frumoasei din pădurea adormită, încă din 1837, atrăgând şi fascinând şi astăzi vizitatorii.În 1980 a fost amenajată „Galeria astronauţilor”, în care, pe lângă portretele lui Ptolemeu, Copernic, Galilei, Newton şi Einstein, cel care vizitează muzeul este introdus în lumea fascinantă şi plină de mistere a Universului. Personajele istorice sunt realizate după tablourile care prezintă cel mai sugestiv particularităţile ce caracterizează personalităţile respective.

Celebrităţile în viaţă sunt modelate chiar în atelierul expoziţiei sau la ele acasă, în cabinetul de lucru. Printre personalităţile expuse în muzeu se numără şi scriitoarea de romane poliţiste Agatha Christie, modelată în ceară şi îmbrăcată cu haine din garderoba personală. Actriţa americană Liza Minnelli a fost realizată de sculptorul muzeului în urma unei vizite pe care aceasta a făcut-o la Hotelul „Savoy” din Londra. Ea a donat o pereche de gene false pentru a fi sigură că acest amănunt care o caracterizează nu va fi uitat de organizatorii muzeului. Membrii formaţiei Beatles au fost modelaţi în mai multe rânduri, ultima dată în 1985, când au fost reprezentaţi stând în picioare, în jurul unei pianine. Actorul american Humphrey Bogart este prezentat într-o secvenţă din cunoscutul film „Casablanca”, realizată în 1942. Sofia Loren a pozat în apartamentul ei de la Paris, pe când Ella Fitzgerald, în cabina ei de la Clubul de Jazz al lui Ronnie Scott din Londra. Tot în această secţie pot fi întâlniţi celebrii jucătorii de tenis Bjorn Borg şi John McEnroe. Larry Hagman, celebrul J.R., a venit personal la muzeu pentru a fi măsurat şi fotografiat, iar figura de ceară îl prezintă în cunoscutul rol din filmul „Dallas”. El a donat muzeului o pălărie şi hainele pentru personajul J.R., dar şi o bucată de gazon de la Southfork Ranch din Dallas, pentru a fi aşezată lângă el.

O altă secţie a muzeului o reprezintă „Holul de onoare”, care prezintă multe dintre figurile celebre ale Casei regale engleze, dar şi conducători ai altor state ale lumii. La intrarea în acest hol se găseşte un salonaş în care sunt prezentate figurile lui Ludovic al XVI-lea şi Mariei Antoaneta, alături de fiul lor Delfinul şi fiica lor Madame Royale, realizate de Madame Tussaud în 1790. În „Holul de onoare” se află şi Henric al VIII-lea (1509-1547), unul dintre cei mai importanţi regi englezi, înconjurat de cele şase nefericite soţii: Caterina de Aragon; Anne Boleyn – moartă prin decapitare; Jane Seymour – decedată; Anne de Cleve – de care a divorţat; Catherine Howard – decapitată, şi ultima, Catherine Parr. În cadrul familiei regale mai pot fi văzute figurile lui Charles al II-lea (1660-1685) purtând o perucă cu mulţi cârlionţi, George al IV-lea şi regina Victoria, a cărui figură în ceară a fost realizată în 1897 şi este îmbrăcată în haine cernite, ca urmare a îndelungatei perioade de văduvie. George al III-lea, bunicul reginei Victoria, a fost cel care a iniţiat tradiţia ca membrii familiei regale să-şi realizeze figurile în ceară, chiar din timpul vieţii, el pozându-i lui Madame Tussaud în 1809. Printre conducătorii altor state, aici pot fi întâlniţi Jimmy Carter, Ronald Reagan, Harry Truman, regele Olav al Norvegiei, regele spaniol Juan Carlos, regina Margareta a Danemarcei etc. Lista cu personalităţile din muzeu ar putea continua cu Napoleon Bonaparte, Churchill, Lincoln, Dickens, Shakespeare şi mulţi alţii.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.