În 1853, în timp ce săpa în Irakul de azi, arheologul Hormuzd Rassam a ajuns la Biblioteca lui Asurbanipal, un rege asirian al secolului al VII-lea î.Hr. Aici Rassam a găsit mii de tăbliţe de argilă inscriptionate cu simboluri cuneiforme. Tăbliţele au fost expediate la British Museum, unde au fost timp de 19 ani. În 1872, un cercetător pe nume George Smith a reuşit să descifreze ce scria acolo. Tăblițele spuneau povestea unui potop uimitor de asemănător cu cel din Geneză. În poveste, Dumnezeu s-a săturat de omenire, dar decide să cruțe viața unui om evlavios, pe nume Utnapishtim, echivalentul lui Noe din Biblie, dându-i indicaţii cum să construiască un vas și să ia la bord „sămânța tuturor vietuitoarelor”. Apoi vine potopul, care durează 7 zile, şi nu 40 cum scrie în Biblie.
Această poveste a potopului s-a dovedit a fi o parte a epopeei sumeriene a lui Ghilgameș. Acesta, care era regele lui Uruk, vrea să fie nemuritor, așa că merge şi-l vizitează pe Utnapishtim. Ghilgameș îl întreabă lui Utnapishtim care e secretul său, iar Utnapishtim îi spune povestea potopului şi că ar putea ajunge nemuritor, stând treaz timp de o săptămână. Ghilgameș adoarme imediat. Ca un cadou de consolare, Utnapishtim îi dă lui Gilgameș o „plantă a tinereţii”, care îl va ajuta la obţinerea vieţii veşnice. Din nou, Ghilgameș pierde planta din cauza unui șarpe.
Acum, întrebarea care se pune este următoarea: autorii Epopeii lui Ghilgameș și Geneza descriu același eveniment? Și dacă da, asta însemna că potopul s-a întâmplat cu adevărat? În 1929, arheologul Leonard Woolley a crezut că a găsit răspunsul. Woolley excava orașului sumerian Ur, aflat acum în Irak, și care era considerat a fi orașul natal al patriarhului Avraam. Woolley a găsit două straturi de artefacte, separate de 1 metru de strat de aluviuni. El a datat acest strat la aproximativ anul 3500 î.Hr. Woolley a anunţat întreaga lume: „Am găsit potopul!”
Alți arheologi au găsit curând straturi aluviale similare, deși la niveluri diferite. Au urmat alte descoperiri interesante, printre ele o piatră egipteană gravată care sărbătorește victoriile faraonului asupra dușmanilor săi. Până la mijlocul secolului al XX-lea, proeminentul arheolog biblic William Albright a putut proclama cu încredere: „Descoperire după descoperire, s-a stabilit acuratețea a nenumărate detalii și astfel trebuie să recunoaștem Biblia ca sursă a istoriei”.
De atunci însă, consensul dintre arheologi a început să dispară. Tot mai puţini arheologi au început să mai creadă în povestea biblică a potopului.
Conform Genezei, arca lui Noe se odihnește pe munții Ararat din Armenia. Asta i-a făcut pe exploratori să caute rămăşiţele arcei în această zonă. Încă din secolul I î.Hr., istoricul grec Nicolaus de Damasc a susținut că a localizat arca pe Muntele Baris. În 1887, aventurierul John Joseph susţinea că a găsit arca pe Muntele Agri Dagi, lângă granițele Rusiei, Turciei și Iranului. Mai târziu, în 1917, un aviator rus ar fi fotografiat arca din aer; din păcate, fotografiile s-au pierdut în timpul Revoluției Ruse din 1917.
Printre cele mai mediatizate expediții au fost cele ale industriașului francez Fernand Navarra în 1952 și 1969. Navarra a raportat că a văzut contururile arcei de sub gheață de pe Muntele Agri Dagi și s-a întors cu niște mostre de lemn. Datarea cu carbon a plasat însă fragmentele ca având o vechime de maxim 1.700 de ani. Înainte de sfârşitul seolului al XX-lea, majoritatea oamenilor de știință au respins potopul biblic.
Însă, pentru antropologi Marele Potop e mai mult decât o simplă poveste. Ei au găsit povești similare în multe culturi antice, nu doar în cultura evreilor și sumerienilor. De exemplu, nativii americani au o varietate de povești despre potopuri.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
