În cartea sa intitulată „Secretele raselor pierdute” (1977), Rene Noorbergen susține că în 1950, un anume Dr. Philip Gooch i-a oferit informații despre un vechi jurnal scris pe un pergament, care ar povesti toate evenimentele omenirii care au avut loc până la Potopul lui Noe. Dr.Gooch a obţinut aceste informaţii de la Aaron J. Smith, şeful Expediţiei de Cercetare Arheologică Orientală, cel care ar fi ajuns la presupusa Arcă a lui Noe de pe Muntele Ararat. Dr. Gooch se presupune că ar fi spus:
„Jurnalul a fost scris de nora lui Noe, care se numea Amoela și care pretindea că era un discipol al lui Matusalem. Acesta ar fi învăţat-o pe Amoela despre istoria omenirii de la crearea lui Adam până la Potop. Fiul ei cel mai mic, Javan, a plasat jurnalul în mormântul mamei sale, după ce aceasta a murit la vârsta de 547 de ani. Jurnalul a fost plasat într-o cutie din cristal de cuarț, cu balamale de aur. Cutia de cristal a fost găsită de un mare mason în ultima parte a secolului al XIX-lea. Originalul și traducerea jurnalului se află păstrate într-o lojă masonică necunoscută.”
Din Geneza biblică aflăm că Noe a avut trei fii: Ham, Şem şi Iafet. Această Amoela (de care vorbeam mai sus) ar fi fost căsătorită cu fiul lui Noe, Iafet. Chiar dacă jurnalul e păstrat secret de o loja masonică, totuşi unele lucruri au fost aflate. Astfel, în zilele lui Noe exista un mare oraş, cunoscut sub numele de „oraşul Soarelui”, unde se afla tronul celui care conducea planeta, Lucifer. Acesta era şeful „spiritelor angelice” care s-au materializat sub formă umană. Puterile lor superioare au insuflat frica în rasa umană; Lucifer şi ai săi au căutat cele mai frumoase femei, cu care s-au împreunat şi din care au rezultat „giganţii”. Marele potop al lui Noe a început atunci când o planetă care se găsea între Marte şi Jupiter a devenit instabilă şi s-a distrus, iar o parte din apa care se găsea pe această planetă a ajuns pe Pământ, provocând potopul.