
Acest caz face parte din arhiva MUFON de investigare a fenomenelor aeriene necunoscute. Pe 5 februarie 1971, doi bărbați, Esko Viljo și Arno Heinonen, practicau schiul lângă micul sat Kinnula din centrul Finlandei, când au fost brusc copleșiți de o lumină orbitoare și de un bâzâit ciudat. Chiar deasupra solului acoperit de zăpadă plutea o navă în formă de disc, de aproximativ trei metri lățime. Emitea un miros ciudat, descris ca fiind de sulf sau ozon. Apoi, în mod șocant, o mică ființă a ieșit din obiect. Avea mai puțin de un metru înălțime, purta un costum cu aspect metalic și avea ochi mari și întunecați. Ființa părea să plutească puțin deasupra solului, în loc să meargă.
Pe măsură ce se apropia, Arno Heinonen a raportat un val brusc de paralizie și amorțeală. Nu se putea mișca, deoarece ființa ținea în mâini ceea ce părea a fi o cutie neagră, îndreptată spre el, ca un fel de scaner. După câteva momente, ființa s-a întors la navă, care apoi s-a deplasat cu o viteză incredibilă, lăsându-i pe bărbați dezorientați, cu greață și suferind de simptome fizice persistente.
Ceea ce face ca acest caz să fie deosebit de convingător este ancheta oficială care a urmat. Profesioniștii din domeniul medical au documentat simptome compatibile cu expunerea la radiații, iar ambii bărbați și-au păstrat mărturiile tot restul vieții. Relatările lor au fost studiate de cercetători finlandezi specializați în OZN-uri și rămân una dintre cele mai credibile întâlniri din Europa de Nord.
Este unul dintre acele cazuri care rămâne foarte respectat printre investigatorii serioși ai inteligenței non-umane.











