Cu ocazia unui salon de inventică, desfăşurat în 1996 în Denver (SUA), Gerald Orlowski a prezentat o lucrare despre Motorul magnetic cu fuziune galiu-deuteriu Rory Johnson – numit MAGNATRON.
Se pare că Rory Johnson a fost unul din cei mai mari vizionari ai secolului XX, iar motorul său, MAGNATRONUL, ne demonstrează principiul atracţiei reciproce în mişcare – esenţa tuturor substanţelor din natură. Rory Johnson a proiectat şi realizat un motor de 525 CP, fără a utiliza niciun element component al motoarelor întâlnite în mod obişnuit astăzi, precum sunt motoarele inductive de curent alternativ sau generatoarele de curent continuu, ce funcţionează pe baza principiului atracţie-respingere.
Rory Johnson a reuşit să valorifice la maximum energia câmpului magnetic, prin utilizarea principiului atracţie-atracţie. Din păcate, nu există posibilitatea de a explica principiul atracţie-atracţie din perspectiva teoriei electromagnetice actuale şi nici modul în care acest motor relativ mic poate produce o cantitate imensă de energie.
Pentru înţelegerea modului său de funcţionare este esenţiala observaţia făcută de Faraday: „în momentul în care curentul ce străbate o bobină este întrerupt brusc, în acelaşi circuit are loc autogenerarea unui curent mult mai puternic”. Johnson a utilizat pentru motorul său un rotor cu două poziţii. Mai întâi, rotorul este atras de magnetul superior şi eliberat imediat, după care este atras de magnetul inferior şi eliberat imediat.
Elementul special al motorului Johnson îl constituie o celulă de fuziune plasată chiar în centrul echipamentului şi al puternicului câmp magnetic generat.
Ce s-a întâmplat cu această invenţie? Inventatorul a murit în condiţii suspecte, iar motorul a fost „interzis” de autorităţi, adică îngropat…