„În viitorul îndepărtat al Pământului, pentru a scăpa de îngheţ, omenirea locuieşte în 4 oraşe construite pe fundul oceanului…”

Felix Aderca (1891-1962) a fost un prozator, romancier, poet, dramaturg, estetician, eseist și critic literar român, de origine evreiască, considerat ca un reprezentant al modernismului literar în cadrul literaturii române. În 1936, el publică „Oraşele înecate”, un roman distopic / SF, tipărit în revista „Realitatea ilustrată”, în foileton sub titlul „X-O. Romanul viitorului”. Iată rezumatul lui…

* Suntem în București, în anul 5000. Orașul a devenit un New York fantastic. Pe Dâmbovița trec vapoare (aici e un mic umor al domnului Aderca, ca întotdeauna malițios). Trenurile circulă pe la etajele caselor. Operatorul de cinematograf Ioan face profeții asupra viitorului omenirii. El adoarme cu aceste gânduri și visează conținutul propriu-zis al cărții.

* Visul ne duce departe, în viitorul Universului, când Soarele e aproape stins și înghețul a cuprins cam tot Pământul. Omenirea amenințată s-a refugiat demult în fundul oceanului, în patru orașe de sticlă cu etaje, reprezentând o anume diviziune a muncii. Hawai, în apropierea insulei cu același nume din orașul Pacific, este orașul plăcerilor și al preocupărilor teoretice. E sub comanda inginerului Whitt. Ceylan e orașul alimentației sintetice și olfactive. Сар-Verde, în Atlantic, e orașul energiei electrice, iar Mariana stă pe o temelie vulcanică și e orașul metalelor. Mariana, orașul-piramidă, e așezată între insulele Japoniei și Arhipelagul Australian, pe o temelie vulcanică. Orașul e străbătut de reflexul unor flăcări roșii nevăzute, care îi luminează centrul și lasă marginile în întuneric.

* De la Președinția omenirii se vestește agonia președintelui Pi, care n-a putut atinge nici vârsta de 40 ani. Comitetul politic e adunat, și, înainte de moarte, Pi face profeții sinistre. Așezarea oamenilor în fundul apelor a fost o greșeală: Pământul se răcește. A încercat să inventeze lampa care distruge coeziunea atomică spre a evada de pe Pământ. Moartea îl împiedică. Rămași fără președinte, inginerii din Comitetul politic sunt dezorientați. Whitt urmărește postul, însă Olivia, fiica președintelui, care este obligată să fie un an soția noului șef, înclină spre Xavier, inginerul Marianei.

* Între timp, energia electrică a orașelor scade: „Numai Hawai, capitala, mai era întrucîtva luminată. Ultimele animale din adîncul apelor, atrase de oraș ca de o lună uriașă căzută în fundul oceanului, părăsiră marginile celorlalte orașe și se adunară în jurul pereților de cristal iluminat, adăptînd cu ochi mari deschiși să pătrundă în Hawai”.

* Degenerarea umanității e evidentă şi apar maladii: „Bolile oamenilor submarini nu mai pot fi lecuite. Cum să redau viață protoplasmei care intră în descompunere din loc în loc, fără vreo pricină văzută sau știută, chiar în trupul ființei vii? Cum să creez oamenilor o înfățișare cumsecade, când vin și-mi arată că li se usucă un braț, ca o algă, li se răsucește un picior, ca un șarpe, și începe ochiul să le curgă din cap, ca un melc ? A mai părăsit vreun bolnav clinicele noastre? De la 36 grade, temperatura sângelui omenesc a scăzut la 25, și scade cel puțin 0 jumătate grad cu fiecare generație”.

* Whitt e de părere să se sape repede un oraș nou, Formosa, către centrul cald al Pământului. Xavier este pentru evadarea de pe Pământ cu ajutorul unui avion-rachetă. O anume intrigă, rezultând din dragostea Oliviei, zădărnicește tentativa lui Xavier prin distrugerea rachetelor. Whitt începe săparea Formosei, și spre a economisi energiile, distruge trei din orașe și în cele din urmă hotărăște chiar și abandonarea Marianei. O revoltă însă aduce surparea lucrărilor pentru Formosa.

* Între timp, Xavier descoperă formula lămpii. El părăsește Pământul pentru alt astru, iar Whitt rămâne ca, cu ajutorul aceleiași lămpi, să sape mai adânc spre centrul Pământului. Xavier găsește în constelația Crucea Sudului o planetă dublă cu o singură axă, luminată de doi sori, al cărei spectru arată existența aerului, a apei și a carbonului ce ar crea condiții propice vieții. Planeta primește numele de planeta O, după numele Oliviei.

* Înapoi în Bucureștiul anului 5000, Ioan Doicin se trezește din somn alături de Ri și își dă seama că totul a fost de fapt un vis.

VA RUGAM, AJUTATI-NE!

Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!

DONATI prin PAYPAL:

DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025