În urmă cu peste 2 milenii, chinezii zburau în maşini zburătoare sofisticate! Iată ceea ce nu ne învaţă deloc istoria…

Acum circa 2.000 de ani, oamenii erau destul de „înapoiaţi” din punct de vedere tehnologic. Sau cel puţin asta ni se bagă în cap în mass-media şi la şcoli. Dar, chiar aşa să fie?

În secolul III î.Hr., deci acum 2.300 de ani, poetul clasic chinez Qu Yuan povestea despre zboruri la mare altitudine, deasupra deşertului Gobi şi munţilor Kun-Lun, într-un car de jad. Impresionante sunt detaliile privitoare la pilotare, care n-ar fi putut fi descrise decât de cineva care conducea cu adevărat o maşinărie zburătoare.

În secolul IV d.Hr., Ko-Hung descria un vehicul aerian pus în mişcare de un fel de rotoare rotoare instalate pe un elicopter primitiv. În comparaţie cu aeronava de jad descrisă mai sus, aparatul era absolut primitiv – oare aici, între sec. III î.Hr. şi sec. IV d.Hr., se situează acel inexplicabil moment de uitare? – şi astfel vehicolul lui Ko-Hung apare ca o amintire a unor vremuri de demult? Relatarea oglindeşte suficient de limpede simplismul maşinii, şi al materialelor din care era făcută: „unii au făcut un car zburător din lemnul arborelui jujuba, şi au folosit curele din piele de bou, legate de paletele rotitoare, care puneau în mişcare maşina”.