Cum un bărbat de vreo 30 de ani a devenit „Împăratul SUA”! Prima măsură: dizolvarea Congresului american
În ziua de 23 septembrie 1859, un bărbat de vreo treizeci de ani, modest îmbrăcat şi cu înfăţişare timidă, se prezenta la redacţia ziarului „Clarion” din San Francisco. Intrând în biroul lui Sam Fitch, redactorul-şef, el depuse pe biroul acestuia o hârtie acoperită cu un scris mărunt şi întrebă: Puteţi publica acest comunicat?
Fără să mai aştepte răspuns, el păraşi încăperea. Intrigat, redactorul şef îşi aruncă ochii pe foaia de hârtie şi citi cu stupefacţie : „La cererea expresă a marii majorităţi a cetăţenilor Statelor Unite, subsemnatul Joshua Norton mă proclam împărat al Statelor Unite. În virtutea autorităţii cu care sunt învestit, ordon reprezentanţilor diferitelor state ale S.U.A. să se adune în sala de concerte din San Francisco, la data de 1 februarie 1860, pentru a aduce legilor noastre toate modificările necesare instaurării noului regim”.
Redactorul-şef publică proclamatia lui Norton. Ea stârni, bineînteles, o senzaţie enormă. E adevărat că cea mai mare parte a publicului se amuză pe socoteala lui, ceea ce nu împiedică însă creşterea vertiginoasă a Tirajului în care era scos ziarul „Clarion”: lumea aştepta, nerăbdătoare, noi decrete „imperiale”. Şi aşteptarea nu fu zadarnică.
La câteva săptămâni după prima proclamaţie, Norton I, cum se autointitulase el, emise o a doua, prin care dizolva Congresul pentru corupţie şi fraude. Date fiind scandalurile financiare în care erau implicaţi pe atunci numeroşi senatori şi membri ai Camerei Reprezentanţilor, americanii socotiră că o asemenea măsură – fie ea şi pur platonică – nu era opera unui nebun, iar popularitatea lui Norton crescu.
Încetul cu încetul el deveni una din cele mai pitoreşti figuri de pe coasta Pacificului. Cu ascuţitul lor simţ al profitului, patronii multor întreprinderi îi câştigară bunăvoinţă, pentru a căpăta de la el permisiunea de a-şi pune pe firmă menţiunea „Furnizori ai Maiestăţii Sale, Împăratul Norton I.” În schimb, se putu bucura de dreptul de a consuma câte un fel de mâncare de câteva ori pe săptămână în diverse restaurante din San Francisco, fără să plătească.
Dar „domnia” lui Norton se încheie brusc în 1880, când muri datorită unui banal accident: alunecă pe gheaţă şi se lovi la cap. Ziarul „Clarion” anunţă pe prima pagină în limba franceză: „L’Empereur est mort.” La înmormântarea să participă peste 30.000 de persoane.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
În ziua de 23 septembrie 1859, un bărbat de vreo treizeci de ani, modest îmbrăcat şi cu înfăţişare timidă, se prezenta la redacţia ziarului „Clarion” din San Francisco. Intrând în biroul lui Sam Fitch, redactorul-şef, el depuse pe biroul acestuia o hârtie acoperită cu un scris mărunt şi întrebă: Puteţi publica acest comunicat?
