Christof Koch este un neurolog care doreşte să înţeleagă conștiința. Recent, el a scris un eseu, întrebându-se: „Ce este creierul, cea mai complexă bucată de materie activă din universul cunoscut, care își transformă activitatea în sentimentul vieții în sine?” Nicio coincidență în această formulare – „Sentimentul vieții în sine” este cea mai recentă carte a sa. El susține că această conștiință este produsă de creier, dar că este, de asemenea, mai răspândită în natură decât am putea presupune.
Eseul său a descris o nouă lucrare experimentală, realizată de neurologul Kieran Fox și colegii săi din Stanford, care a explorat efectele stimulării electrice a creierului. Cu cât o regiune a creierului este mai îndepărtată de structurile de intrare senzorială sau de ieșire motorie, cu atât este mai puțin probabil ca aceasta să contribuie la experiența noastră subiectivă.
Corelațiile neuronale ale conștiinței sunt părțile creierului considerate necesare pentru a se produce conștiința. Dacă privim profund în creier, ceea ce vom constata este că declanșările de electrochimice de sinapse – produse de neuroni de diferite tipuri – sunt responsabile, după cum spune Koch, de sentimentul vieții în sine, de conștiință.
Dar, dacă toate câmpurile electromagnetice sunt generate de neuroanatomia creierului, fiind de fapt sediul principal al conștiinței? Câmpurile creierului sunt generate de diverse procese fiziologice din creier, dar, în primul rând, sunt generate de curenții transmembranari care se deplasează prin neuroni. Aceste câmpuri sunt întotdeauna oscilante și vin în diferite viteze, grupate în jurul anumitor benzi, de la delta (1-2,5 cicluri /oscilații pe secundă) până la gamma (40-120 cicluri pe secundă).
Unii neurologi au considerat de mult timp că aceste câmpuri electromagnetice oscilante ale creierului sunt caracteristici interesante, însă sunt doar „epifenomene” ale creierului. Astfel, câmpurile electromagnetice pot fi doar „zgomote” care nu afectează funcționarea creierului.
Pascal Fries, un cunoscut neurofiziolog german, susține rolul funcțional pentru câmpurile creierului. Într-o lucrare de a sa, el subliniază rolul sincronizării câmpului în diferite părți ale creierului în modificarea tiparelor de comunicare și, astfel, a conștiinței. El subliniază că aceste dinamici există deasupra „structurii anatomice mai rigide” a creierului.
Este mult prea devreme pentru a susține că aceste câmpuri electromagnetice ale creierului sunt sediul principal al conștiinței. Dar, fără îndoială, progresele în înțelegerea anatomiei creierului și a câmpurilor sale vor ajuta filozofii și oamenii de știință să obțină o abordare mai bună a modului de a pune întrebările corecte pentru a testa natura conștiinței în toate formele sale.
Sursa (traducerea şi adaptarea proprie): nautil.us
P.S. Sunt interesante teoriile acestor oameni de ştiinţă, dar ei ignoră un fapt simplu, cunoscut de mii de ani de cei din vechime: CONŞTIINŢA ESTE INDEPENDENTĂ DE CREIER şi nu invers. Conştiinţa este cea care poate supravieţui morţii creierului. Este exact ca în cazul undelor electromagnetice – acestea există, însă e nevoie de un receptor (TV) pentru a recepţiona şi a vedea undele electromagnetice. Dar, dacă TV-ul (creierul) se defectează, asta nu înseamnă că undele electromagnetice (conştiinţa) încetează să mai existe. Când se va înţelege acest lucru, atunci spiritualitatea şi ştiinţă nu vor mai părea atât de antagonice…