Francmasoneria, cea mai satanistă organizaţie din lume?

Bazele ideologiei masonice sunt orientate către toleranţă, umanism şi fraternitate. Aceste lucruri au fost trâmbiţate de francmasonii înşişi. Motto-ul oficial al francmasoneriei este „Lux et teenbris”, adică „lumina din întuneric”. Francmasoneria reclamă valori umane, dar în realitate ea reprezintă cea mai malefică formă de satanism şi materialism.

Francmasonul Joseph Fouche, care a îndeplinit rolul de comisar în timpul Revoluţiei franceze din 1789-1793, a emis un ordin prin care să se plaseze un semn pe strada Cimitirului din Paris. Pe semn se putea citi: „Moartea este un somn etern”.

Heinrich Heydrich şi Dieter Schwarz au scris în anul 1938 o carte intitulată „Lumea văzută de francmasonerie” prin care ordinul era reprezentat ca o filozofie umanistă, fără diferenţe între rase, oameni, religii sau credinţe sociale şi politice. Conform propagandei curente, francmasoneria creează fiinţe umane mult mai bune. Dar faptele sugerează un adevăr diferit.

Francmasonii s-au distanţat notabil de creştinism. „Lexiconul francmasoneriei” al lui Albert Mackey arată că „religia francmasonilor nu este una creştină”. Francmasoneria nu reprezintă altceva decât un demonism ocult: satanismul.

Marele Orient al Italiei, loja francmasonică italiană, a închiriat în 1893 palatul Borghese din Roma. Doi ani mai târziu, datorită unei dispute privind contractul de închiriere, francmasonii au trebuit să evacueze părţi din palat. Reprezentantul proprietarului, ducele de Borghese, s-a dus să facă o inspecţie. Ziarul „Corriete Nazionale” scria atunci că una din săli era încuiată. Inspectorii au trebuit să ameninţe cu aducerea poliţiei pentru a li se permite accesul în sală. Ei au rămas şocaţi în ceea ce au văzut: întreaga încăpere fusese convertită într-un altar al lui satana. Astfel, pereţii au fost acoperiţi cu mătase neagră şi roşie şi cu tapet în care apărea reprezentat Lucifer. Tot în sală se mai afla un altar cu triunghiuri şi alte simboluri masonice. Pe de altă parte, francmasonii din Ancona recunoşteau încă o dată că: „Liderul nostru este satana”.

Atunci când francmasonii italieni au dezvăluit un monument înălţat marelui maestru francmason, Giuseppe Mazzini, pe 22 iunie 1883, au purtat steaguri negre. Pe steaguri se afla efigia lui Lucifer. Un alt mare francmason, poetul italian Giosue Carducci (1835-1907) a scris un „Imn pentru satana”, în care apar versurile: „O, te salut satană, o rebeliune! / O, forţă puternică a raţiunii!”

Tot rămânând în Italia, într-un număr al Revistei Masonice Italiene din anii 1880, se spune următoarele: „O, fraţi francmasoni…satana e măreţ!” Manly P. Hall, faimos francmason, a declarat în cartea sa „Cheile secrete ale francmasoneriei” că francmasonii au întotdeauna acces la „energia clocotindă a lui Lucifer”.

Samuel Paul Rosen (1840-1907) a fost un rabin polonez care a ajuns francmason de gradul 33. Apoi, el a părăsit francmasoneria şi s-a convertit la catolicism. În cartea sa „Satana şi paradisul” (1888), Rosen a relevat că există o conspiraţie malefică bazată pe satanism în interiorul francmasoneriei. Rosen a statuat că religia francmasoneriei este una de adorare a morţii, iar scopul ei este să degenereze societatea.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.