Fantomele de pe câmpul de bătălie Culloden Moor din Scoţia
Câmpurile de luptă sunt scene ale omorurilor, schilodirilor şi masacrelor, aşadar, nu este de mirare că se numără printre cele mai obişnuite locuri frecventate de fantome. Rezonanţa urii reciproce nutrite de cele două armate şi a violenţelor săvârşite pare să revină ca un ecou al numeroaselor conflicte. Nenumăraţi vizitatori semnalează fapte ciudate, precum şi senzaţia stranie că sunt urmăriţi, vorbesc despre lumini stranii, despre zone cu un aer misterios de rece şi despre apariţii ale spiritelor soldaţilor morţi de mult.
Unul dintre cele mai vestite câmpuri de luptă din Marea Britanie este Culloden Moor din Highlands, Scoţia, acesta fiind locul ultimei bătălii care s-a purtat pe pământul britanic. Luptele feroce şi sângeroase care au avut loc în acea zi cumplită de aprilie 1746 au durat numai 40 de minute, dar efectele masacrului ne urmăresc şi astăzi.
Lupta s-a dat între iacobiţi, sub comanda prinţului Bonnie Charlie, care încercau să restaureze monarhia Stuarţilor pe tron, şi trupele guvernamentale, conduse de prinţul William, duce de Cumberland. Iacobiţii erau epuizaţi, căci mărşăluiseră multe zile, întorcându-se dintr-o misiune eşuată în care avuseseră intenţia să lanseze un atac prin surprindere împotriva trupelor ducelui. În plus, se aflau în inferioritate numerică şi nu se simţeau pregătiţi să lupte pe un teren mlăştinos.
Bătălia a început cu schimbul de salve de artilerie care a decimat forţele iacobiţilor. Prinţul Bonnie Charlie a lipsit de pe câmpul de luptă, ceea ce i-a lăsat pe oameni fără comandă şi fără un plan de bătălie propriu-zis. Măcelul s-a intensificat în momentul în care au decis, în cele din urmă, să se retragă; cei care mai supravieţuiseră în urma bombardamentului de artilerie au fost măcelăriţi ca urmare a aplicării unei strategii noi şi încununate de succes de către trupele prinţului William.
Acestea au început să-i înjunghie pe scoţieni pe partea dreaptă şi i-au luat total prin surprindere pe iacobiţi. Trupele guvernamentale au aplicat duşmanului răni sub braţul drept în care ţineau sabia, într-o zonă a corpului rămasă neprotejată, căci scutul mic era mânuit cu stânga. Cei care nu fuseseră răniţi mortal au fost măcelăriţi ulterior cu cruzime în timp ce zăceau pe pământul îmbibat de sânge, iar cei care au încercat să fugă au avut parte de aceeaşi soartă. Bonnie Prince Charlie a reuşit să se refugieze în Italia, dar nu s-a mai putut întoarce niciodată în ţara lui.
Cei care au vizitat acest câmp de luptă vorbesc despre diverse întâmplări misterioase şi inexplicabile, care se produc mai ales în ziua comemorării bătăliei, 16 aprilie. De exemplu, se spune că se zăresc fantomele soldaţilor şi se aude vuietul luptei şi al carnagiului, precum şi zăngănitul metalului. Se menţionează în mod special fantoma unui scoţian înalt, care şopteşte încet cuvântul „învinşi”.
Alţii povestesc despre fantoma unui soldat scoţian care zace sub o pătură de tartan pe unul dintre numeroşii tumuli de înhumare de pe locul luptei. Se spune că păsările amuţesc când se aşază pe aceşti tumuli şi mai sunt şi numeroase puţuri presărate în zonă, despre care se afirmă că sunt pline de spiritele celor morţi, mai ales Puţul Sf. Maria.
Din 2008, cercetam si cautam adevarul in domenii precum istoria, religia sau metafizica. Am publicat peste 15.000 de articole; munca este imensa, dar si costurile aferente sunt foarte mari. Publicitatea Google Adsense nu acopera toate costurile, iar pentru a continua munca si proiectul, avem nevoie de ajutorul vostru. Orice donatie conteaza, indiferent de suma. Toti banii stransi se vor duce catre acest proiect, dar si pentru cercetarea unor subiecte controversate din istorie, inclusiv cercetari genealogice. Va multumim din suflet!
DONATI prin PAYPAL:
DONATI prin CONT BANCAR (ING BANK):
- Cont LEI: RO53INGB0000999917643869
- Titular: ASOCIATIA GENIA - GENEALOGIE SI ISTORIE CUI:51669957
- Email: contact@genia.ro
- Nr.inregistrare Min.Justitiei: 1036/A/2025
Câmpurile de luptă sunt scene ale omorurilor, schilodirilor şi masacrelor, aşadar, nu este de mirare că se numără printre cele mai obişnuite locuri frecventate de fantome. Rezonanţa urii reciproce nutrite de cele două armate şi a violenţelor săvârşite pare să revină ca un ecou al numeroaselor conflicte. Nenumăraţi vizitatori semnalează fapte ciudate, precum şi senzaţia stranie că sunt urmăriţi, vorbesc despre lumini stranii, despre zone cu un aer misterios de rece şi despre apariţii ale spiritelor soldaţilor morţi de mult.
