Există chirurgie paranormală?

chirurgie spirituala 2Una din cele mai ciudate manii pseudomedicale ale ultimilor ani se leagă de relatările din Brazilia şi Filipine, conform cărora „chirurgi paranormali” fără educaţie sau echipament medical, deseori doar cu mâinile goale, efectuează operaţii complexe înregistrând mari succese şi puţine eşecuri. În Brazilia anilor ’50, activitatea lui Jose de Freitas, cu porecla Arigo, a atras rapid atenţia. Dar în Luzon, Filipine, lumea a dat năvală în anii ’70 pentru a beneficia de serviciile unor vindecători precum Tony Agpaoa care, doar cu propriile lor mâini, se pare că erau capabili să deschidă trupul uman şi să îndepărteze ţesuturi şi organe moarte. Mulţi aparţineau asociaţiei Union Espiritista Christiana de Filipinas, o reţea rurală de biserici spiritiste – mişcare, de asemenea, foarte populară în Brazilia.

Pare de neimaginat că cineva ar putea crede astfel de şarlatanii şi, mai mult ca sigur, până la mijlocul anilor ’70, „chirurgii psihici” erau puternic denunţaţi, de către sceptici precum James Randi, ca escroci cu o mare dexteritate a mâinilor. Daca e să vorbim despre fabricarea de dovezi care să-i susţină propria atitudine, nici Randi nu are un trecut atât de curat, dar, în cazul de faţă, e greu să nu fim de acord cu el. Au existat totuşi persoane convinse de ceea ce au văzut.

“Operaţia” unei femei ce suferea de dureri de stomac

În decursul a trei vizite făcute în Filipine, autorul Lyall Watson a asistat la peste o mie de operaţii efectuate de douăzeci şi doi de astfel de vindecători. O operaţie avea ca pacientă o femeie de vârstă mijlocie, ce prezenta dureri de stomac. Watson l-a văzut pe vindecător împingându-şi, aparent, mâinile mult în interiorul corpului femeii. O excrescenţă de carne de mărimea unei mingii de tenis crescuse între degetul mare şi arătătorul chirurgului. Ridicând tumoarea distinctă cu forcepsul, o asistentă a tăiat o bucată de ţesut organic pentru a elibera excrescenţa de trupul bolnav. Îndepărtându-şi mâinile, „vindecătorul” a şters trupul femeii de sânge, nelăsând nici urmă de vreo rană deschisă. „Îmi plimb mâna pe pielea femeii”, scrie Watson. „Este fierbinte, dar nu simt nimic la suprafaţă, nici o urmă, de niciun fel.”
Ce surpriză! Dar Watson nu a tras concluziile evidente. De ce nu exista nicio rană sau nicio cicatrice? Deoarece corpul pacientei nu fusese deschis!

Materializări şi dematerializări ale organelor umane

Totuşi, asistând la operaţii similare în anul 1973, jurnalistul din Chicago, Tom Valentine, nu a fost de acord cu teoria aşa-zişilor iluzionişti cu dexteritate manuală sau a hipnozei sau a unei farse. În acelaşi an şi din nou în 1975, George Meek a condus două echipe de „experţi” (experţi în ce, nu se precizează) în Filipine. Hotărând că unii vindecători sunt într-adevăr impostori, totuşi ei au căzut de acord că „existenţa reală şi practicarea zilnică a mai multor tipuri de fenomene psihoenergetice de către mai mulţi vindecători locali au fost stabilite în mod clar. S-a descoperit atât practicarea materializării şi dematerializării ţesuturilor şi organelor umane cât şi ale obiectelor neumane.” Dar ce înseamnă „obiecte neumane”? Maţe de găină? „Experţii” au mărturisit că, deşi nu se luau măsuri de precauţie în vederea sterilizării sau anestezierii, nu apărea niciodată vreo infecţie sau un şoc postoperatoriu. Desigur că nu. Cum s-ar putea declanşa o infecţie sau un şoc postoperatoriu dacă nu exista, în primul rând, o operaţie? De asemenea, ei căzuseră unanim de acord că nu era vorba de nici un fel de fraudă – cel puţin, nu una pe care ei au observat-o, ceea ce pare să se întâmple tot mai des.

ArigoArigo, chirurgul cu un cuţit ruginit

În Brazilia, „Arigo” a devenit faimos pe tărâmurile natale în anii ’50, apoi şi pe plan internaţional când autorul John J. Fuller a publicat romanul Arigo: Chirurgul cu un cuţit ruginit. Fost miner şi doctor amator, se spune despre el că a efectuat mii de operaţii cu ajutorul cuţitelor de bucătărie sau al foarfecelor obişnuite, în condiţii complet nesterilizate. Aparent aflat în transă când diagnostica şi trata o boală, Arigo a pretins că primeşte sfaturi din partea unei voci ce îi apare în urechea dreaptă şi care îi aparţinea doctorului Fritz, decedat în Estonia în anul 1918. De două ori trimis la închisoare pentru a fi practicat medicina în mod ilegal; după cea de-a doua sentinţă s-a dedicat exclusiv diagnosticării.

În 1968 o echipă de doctori condusă de neurologul Andrija Puharich din New York l-a observat pe Arigo tratând mii de pacienţi. Fără a atinge pe cineva şi tratând câte un pacient pe minut, „doctorul” punea diagnostice şi oferea tratamente fiecăruia. În cazuri verificate, Puharich afirma: „Nu am putut găsi nici un diagnostic pe care Arigo să-l fi pus greşit”. Într-o călătorie anterioară, Puharich îl urmărise pe Arigo practicând chirurgia: „Oamenii îl asaltau – toţi erau bolnavi. O femeie avea guşă tiroidiană. Arigo a luat, pur şi simplu, cuţitul de bucătărie de pe masă, i-a deschis gâtul pacientei, a extras de acolo guşa, i-a trântit-o femeii în mână, i-a şters incizia cu o bucată murdară de tifon şi pacienta a plecat. Nici nu se poate spune că a existat o sângerare.”

Chirurgul spiritual Agpaoa nu are încredere în colegii săi?

Cât îi priveşte pe „vindecătorii” filipinezi, Randi oferă demonstraţii pas cu pas ale modului în care orice magician priceput poate pune în scenă astfel de operaţii, chiar şi în faţa martorilor aflaţi la mică distanţă de ei. El se întreabă de ce, când vindecătorul Tony Agpaoa (unul dintre cei mai bogaţi oameni din Filipine) a suferit o criză de apendicită, necesitând o operaţie urgentă, a zburat cu avionul către San Francisco? Nu avea încredere în colegii săi? Ştia ceva ce toţi cei care credeau în el nu ştiau?

Sânge de la vaci, excrescenţe de la găini

La urma urmei, e o problemă serioasă. Mii de bolnavi încurajaţi de publicitatea creată au plecat spre Luzon pentru a fi trataţi. Într-un documentar de televiziune din 1977, cu titlul “Lumea în acţiune”, difuzat de Granada în Marea Britanie, un grup de suferinzi plini de speranţă au fost urmăriţi şi filmaţi pe drumul lor din Marea Britanie către Luzon, de-a lungul tratamentului lor şi apoi în drumul spre acasă. Rezultatele erau destul de evidente. Cei care se declaraseră vindecaţi au suferit o revenire a bolii. Alţii s-au simţit doar „puţin mai bine”. Iar alţii au murit înainte de a se fi difuzat documentarul sau după aceea. Nimeni nu a fost vindecat. Toate tumorile prezente la plecarea pacienţilor în Luzon se aflau la locul lor şi la întoarcere.

Cât priveşte echipajul de televiziune din Granada, acestuia i s-a interzis să mai filmeze operaţiile după ce prezentatorul Mike Scott a înşfăcat o tumoare falsă de pe masa de operaţie, întorcându-se la Londra, Scott a trimis spre analiză, la spitalul Guy, şi alte mostre de ţesut şi sânge pe care echipa sa reuşise să le sustragă. Sângele provenea de la vaci şi porci. O excrescenţă „înlăturată” din gâtul unei mici fetiţe s-a dovedit a fi un eşantion de biopsie luat din sânul unei femei mature. Alte excrescenţe au demonstrat că provin din organele găinilor.


 

 

Articole inrudite


 
loading...