S-a afirmat și s-a crezut multă vreme că scorpionii (adevărații scorpioni – nu cei influențați de semnul zodiacal), ar fi înzestrați cu un psihism, pe cât de incredibil, pe atât de încărcat de dramatism care i-ar abstrage într-un fel sorgintei lor animale. Pe scurt, aflat într-o situație disperată și practic fără ieșire, teribilul scorpion – refuzând biologic supliciile unei morți prelungite, in chinuri – n-ar ezita să-și ia viața, în numele vreunei gene sinucigașe, probabil, înfigându-și în trup propriul său ac veninos.
Îndemnul „fii scorpion” ar avea în vedere astfel, în situații extreme, ca într-o frumoasă legendă, nescrisă, un soi de demnitate a ieșirii finale din scenă.
A existat însă un profesor, un om de știință pe nume Pavel Markovschi, care a vrut să verifice acest psihism, care pare improbabil, în măsura în care niciun scorpion nu va muri și n-a murit vreodată prin efectul inoculării propriului său venin. Ba mai mult chiar, la o creștere de 5-10 ori a dozei de otravă, colectată fie și de la 5-10 scorpioni diferiți, victima acestei inoculări, scorpionul de referință se păstrează într-o stare excelentă. Și atunci?
Continuându-și experimentul, Markovschi a plasat scorpionii în centrul unui perimetru de foc (al unui mic teren, defrișat anterior, înconjurat de cărbuni aprinși). Neizbutind să se apropie și să răzbată prin acest perete încins, scorpionul, la capătul unei întregi suite de mișcări haotice, agitându-se tot mai convulsiv, ajunge să-și înfigă partea terminală, înzestrată cu ac, în propriul trup. Și scorpionul moare… Dar nu drept consecință a unei inoculări cu venin, ci a șocului caloric la care organismul său nu poate rezista. Nici urmă de sinucidere…
Legenda însă ar putea să persiste…