Din scrisoarea unei femei către iubitul ei. Citiţi mai întâi textul pe rânduri, aşa cum apare, şi apoi citiţi doar rândurile impare (1), (3), (5) etc., subliniate cu roşu, şi veţi vedea diferenţa…
(1) Dragostea mare pe care o am pentru tine
(2) e falsă şi găsesc că indiferenţa mea pentru tine
(3) creşte în fiecare zi. Cu cât te văd mai mult,
(4) cu atât apari în ochii mei ca un obiect bun de dispreţuit,
(5) cu atât mă simt mai determinată
(6) să te urăsc. Crede-mă că niciodată n-am vreo intenţie
(7) să-ţi ofer mâna mea. Ultima noastră conversaţie mi-a oferit
(8) multă plictiseală şi nu mi-a arătat în nici într-un caz
(9) imaginea caracterului tău extraordinar.
(10) Personalitatea ta mă face foarte nefericită şi,
(11) Dacă am fi căsătoriţi, eu n-aş avea parte de altceva decât de
(12) ura părinţilor mei şi, în plus, n-aş putea trăi în
(13) plăcere alături de tine. Am, într-adevăr, o inimă
(14) de oferit, dar nu doresc să fie
(15) la dispoziţia ta. Nu aş fi putut să i-o ofer altcuiva
(16) mai nepotrivit şi mai capricios ca tine, şi cu atât mai puţin
(17) mai capabil să-mi onoreze alegerea mea şi familia mea.
(18) Da, domnule, sper că vei fi convins de faptul că
(19) Eu vorbesc sincer şi te rog să-mi faci o favoare
(20) şi să mă eviţi. Te voi scuti de efortul
(21) de a-mi răspunde la această epistolă. Scrisorile tale sunt întotdeauna pline de
(22) obrăznicie şi nu mi-ai arătat nici măcar o umbră de
(23) înţelepciune şi de bun simţ. Crede-mă că sunt atât de pornită
(24) împotriva ta, încât mi-ar fi imposibil
(25) să fiu soţia ta şi cea mai credincioasă parteneră a ta.