Dispozitivul-minune al dr.Henry de producere a „energiei gratuite” din Cosmos, interzis de Oculta Mondială

În 1983, Ken MacNeill a publicat un articol şocant intitulat „Perspective asupra sindromului brevetelor de invenţie”, în care atrage atenţia asupra dispariţiei a peste 3000 de brevete! În acest sens, pot fi menţionate două evenimente legate de posibila dispariţie şi incapacitatea de a comercializa dispozitive generatoare de energie alternativă. Acestea sunt dispozitivul supraunitar de producere a energiei al lui T. Henry Moray şi motorul Hindershot. Modul de funcţionare al acestora a fost demonstrat public în prezenţa presei americane în anii 1930, fiind atent testate şi evaluate.

Din ziare aflăm că cele două dispozitive au trecut testele cu brio iar apoi au fost date uitării. Ceea ce s-a intâmplat cu dispozitivele, cu inventatorii lor şi cu tehnologia nu se ştie. În plus, se pare că secretele dispozitivelor au dispărut odată cu inventatorii lor.

Dr. T. Henry Moray din Salt Lake City a produs primul dispozitiv pentru captarea energiei din oscilaţiile de meta-frecvenţă ale spaţiului gol. În cele din urmă, Moray a fost capabil sa producă un dispozitiv de energie neconvenţională cântărind aproximativ 30kg şi producând 50.000 de waţi de electricitate timp de câteva ore. În mod ironic, deşi a demonstrat funcţionarea dispozitivului în faţa unor oameni de ştiinţă şi ingineri de mai multe ori, Moray nu a putut să obţină finanţare pentru a transforma aparatul într-o staţie de energie utilizabilă care să furnizeze electricitate la scară mare. Ca şi Tesla, Moray, a făcut jocul celor care deţineau un „monopol al energiei” ale cărui beneficii nu erau dornici să le împartă.

Moray a fost entuziasmat mai ales de viziunea lui Tesla legată de energia neconvenţională, şi de accentul pus de acesta pe frecvenţe ca şi elemente existente în univers. Când Moray a absolvit liceul, a plecat în străinătate să studieze şi a susţinut examene de rezidenţiat pentru doctoratul său în inginerie electrică la Universitatea din Uppsala, Suedia, în perioada 1912-1914.

La început, Moray a teoretizat faptul că energia provine din interiorul Pământului. Datorită experimentelor sale şi în ciuda îndoielilor exprimate de comunitatea ştiintifică din acea vreme, a descoperit că energia nu provenea din pământ ci dintr-o sursă exterioară departe de Pământ. Energia venea în unde continue, asemeni valurilor mării, mai mult în timpul zilei decât noaptea. La acel moment, Moray avea posibilitea de a capta suficientă energie ca să aprindă o lampă pe carbon având puterea a 16 lumânări la aproximativ jumătate din capacitate. A etichetat şi definit aceasta ca „Energia Radiantă: sursa de energie care vine din cosmos către Pământ şi radiând înapoi de unde venea inţial.”

În jurul anului 1920, Moray a construit primul său dispozitiv elementar care furniza putere electrică măsurabilă şi a continuat să lucreze conştiincios la dispozitive de generare a energiei, atunci când avea timp. în anii 1920 şi 1930 şi-a îmbunătăţit în mod constant aparatele, în special tubul de detectare, singurul secret real al dispozitivului aşa cum Moray însuşi susţinea.

În cartea sa, „Marea de energie în care Pământul pluteşte”, el prezintă dovezi că el a inventat primul tranzistor Moray în 1925. Se pare că Moray a folosit chiar în interiorul tubului de detectare a energiei neconvenţionale o variantă a acestui tip de tranzistor, adică o granulă mică şi rotundă dintr-o combinaţie din zinc triboluminiscent, un material semiconductor şi unul radioactiv. Receptarea valurilor de energie s-a făcut prin intermediul unei antene. Odată configurat şi conectat la sol, potrivit şi apoi reglat, dispozitivul atrăgea energia electrică. Rezultatele acestui experiment au dovedit că generarea energiei electrice nu fusese iniţiată în interiorul dispozitivului. Dispozitivul, prin canalizarea energiei radiante, producea până la 50,000 de waţi de energie electrică şi funcţiona pentru perioade lungi de timp.

Potrivit lui John Moray, razele cosmice încărcate cu energie sunt înregistrate de aparat, care este în rezonanţă subarmonică cu nivelul său de energie de înaltă frecvenţă, şi care converteşte acest nivel de energie într-o formă utilizabilă de electricitate. Cu toate acestea, termenul de „rază cosmică” aşa cum a fost folosit de John Moray nu este neapărat acelaşi lucru cu cel din fizica modernă, dar coincide de fapt cu conceptul de punct zero al energiei în vid din zilele noastre.

În viziunea lui Moray întreg spaţiul conţine enorm de multe vibraţii care transportă cantităţi uriaşe, incalculabile de energie pură. El şi-a imaginat Universul dinamic ca o imensă sursă de energie turbulentă, la fel ca valurile oceanului care transportă energia pe întregul pământ. Această idee a fost împărtăşită şi de Tesla. Cererea de brevet a lui Moray (niciodată acordat) a fost depusă pe 13 iulie 1931, cu mult timp înainte de apariţia tranzistorului de la laboratoarele Bell. Moray a demonstrat cu succes modul de funcţionare al dispozitivului de energie radiantă în faţa unor profesori în inginerie electrică, membri ai Congresului, demnitari, şi a altor vizitatori ai laboratorului său. Moray chiar şi-a mutat dispozitivul la câteva mile distanţă, la ţară, departe de toate liniile electrice, ca să demonstreze că dispozitivul nu se conecta la energie radiată în secret din altă parte a laboratorului său.

De câteva ori el a permis unor anchetatori independenţi să dezasambleze complet şi să reasambleze dispozitivul, iar apoi să îl activeze ei înşişi. În toate testele, el a avut succes în demostrarea faptului că aparatul său putea produce energie fără să fie alimentat cu energie din surse externe. Potrivit unor numeroase surse de documentare, nimeni nu a fost vreodată capabil să demonstreze că acest dispozitiv era o escrocherie sau că Moray nu realizase exact ceea ce spunea.

Pe de altă parte, arhivele sunt pline de declaraţii semnate de fizicieni, ingineri în domeniul electricităţii, şi oameni de ştiinţă care veneau la laboratorul lui Moray ca sceptici dar plecau convinşi că Moray reuşise să folosească o sursă universală de energie care putea produce energie neconvenţională.

Dar în pofida succeselor sale, Biroul de Brevetare al S.U.A. a refuzat să îi acorde lui Moray un brevet, în primul rând, pentru că dispozitivul său folosea un catod rece în tuburi (examinatorul de brevet a afirmat că era cunoscut faptul că pentru a obţine electroni era necesar un catod încălzit), şi în al doilea rând, că nu a reuşit să identifice sursa de energie. Din nefericire, piesa de bază a dispozitivului lui Moray a fost distrusă în 1939 de un om care a vrut ca acesta să-i dezvăluie pe deplin mecanismele interne şi construcţia acestui dispozitiv.

Precum spuneam şi altă dată, Oculta Mondială a suprimat şi va continua să suprime orice descoperire din domeniul energiei electrice, pentru a nu pune cumva în pericol profiturile enorme şi nesimţite ale corporaţiilor energetice, controlate de aceeaşi Ocultă Mondială.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.