Discurs şocant al marelui mistic Osho despre căsătorie: „Căsătoria este disperare, nu iubire!” A făcut Osho jocul noii ordini mondiale?

2.142 vizualizari
Imagine: publicdomainpictures.net (Commons Creative – free)

Osho (1931-1990) a fost cel mai mare mistic al secolului al XX-lea. Unii spun că ar fi fost un mare şarlatan, dar totuşi, chiar şi aşa, munca sa în domeniul spiritualităţii nu poate fi pusă vreodată la îndoială. Osho credea că fiecare religie este bună în felul ei, şi a încercat să găsească puncte de convergenţă ale religiilor de pe această planetă. Osho, de fapt, vroia ca în lume să există o singură religie: cea a vieţii şi spiritualităţii.

Foarte interesant e însă alt fapt: unele din ideile lui Osho se regăsesc în doctrina noii ordini mondiale. De exemplu, Osho era împotriva căsătoriei şi familiei tradiţionale, aceeaşi idee regăsindu-se şi la neomarxiştii de azi. Dar iată câteva fragmente din cuvântarea lui Osho împotriva căsătoriei:

– Oamenii preferă căsătoria, deși știu că este dificil, deoarece în trecut căsătoria a fost unicul mod prin care s-au gândit că ar putea aduce veșnicia, eternitatea în experiențele legate de iubire. A fost singurul mod prin care o femeie își avea garantat sprijinul și supraviețuirea și singurul mod prin care un bărbat putea să garanteze disponibilitate constantă în privința se*ului și companiei.

– Prin urmare, s-a creat o convenție socială. S-a stabilit un târg. Tu îmi dai asta și eu îți dau aia. În această privință, totul semănă foarte mult cu o afacere. Se făcea un contract – și întrucât ambele parți aveau nevoie de o întărire a acestui contract, s-a spus că el este un „pact sfânt” cu Dumnezeu – care-i va pedepsi pe cei ce-l încalcă.

– Instituția numită căsătorie este încercarea de a crea siguranță.

– Căsătoria este un efort de a garanta că ceea ce este stabilit acum, va fi așa pentru totdeauna. Dacă nu ați fi avut nevoie de aceasta garanție, n-ați fi avut nevoie de căsătorie. Dar iubirea nu are cerințe. Asta o face să fie iubire! Dacă iubirea pentru celalalt impune anumite cerințe atunci nu este deloc iubire, ci o versiune contrafăcută.

– Eu aș dori ca în lume să existe alt fel de relații. Aș vrea să se numească doar prietenie, fără a exista vreo legătură legală, ci doar apropiere sufletească; nu ar exista nici o promisiune referitoare la ziua de mâine – momentul prezent ar fi de ajuns.

– Căsătoria, verificarea celuilalt și nevoia de a-l lega de tine prin acte pentru a te asigura că va rămâne al tău, se numește disperare și nu iubire. Iubirea adevărată există și nu are nevoie de obligații în scris, se clădește la nivelul sufletului, iar cei ce împărtășesc dragoste adevărată trăiesc în bucurie și libertate fără a simți nevoia de a se lega între ei prin actul cununiei. Ei știu, pur și simplu, că se au, că se iubesc și că fericirea și dragostea lor împreună nu constau în actul de uniune oficială.

P.S. În principiu, sunt de acord cu o parte din fraze, însă Osho greşeşte pentru că el consideră că iubirea şi căsătoria se exclud. Nimic mai fals! Sunt atâtea cazuri în istorie când oamenii s-au căsătorit şi apoi s-au iubit în continuare, fără să se simtă legaţi de o hârtie.