De zeci de ani, mulți oameni speculează despre Marele Sfinx al Egiptului. Unii cred că el este mult mai vechi decât estimarea oficială, iar alții sugerează că sub el se află camere și tuneluri ascunse. Aceste idei au fost parțial inspirate de Edgar Cayce, un medium din anii 1930, care a susținut că Sfinxul a fost construit în jurul anului 10.500 î.Hr. și că o bibliotecă antică, numită „Amfiteatrele Înregistrărilor Eterne” era ascunsă sub el. Autori precum Graham Hancock și Robert Bauval au discutat, de asemenea, despre posibilitatea existenţei unei camere secrete sub Sfinx.
În 1954, a fost publicată o carte – „Atlantis to the Latter Days” – de către un mistic britanic pe nume HC Randall-Stevens. Acesta a fost un cântăreț și un veteran de război care pretindea că primește mesaje psihice de la spiritele antice. În anii 1920, el a început să pretindă că primeşte prin chanelling mesaje de la ființe care spuneau că au trăit în Atlantida și în Egiptul antic. El a notat aceste mesaje, care includeau desene ale tunelurilor și camerelor secrete de sub Sfinx.
Potrivit acestuia, Sfinxul egiptean marca intrarea într-un templu ascuns folosit pentru ceremonii religioase. În interior se aflau diverse camere, inclusiv una cu lac artificial, care era legat de vechiul continent al Atlantidei. Ideile sale erau foarte asemănătoare cu cele ale lui Edgar Cayce.
Randall-Stevens a menționat chiar săpături arheologice reale la Sfinx în anii 1930, acestea fiind conduse de un arheolog egiptean pe nume Selim Hassan. El credea că descoperirile lui Hassan îi susțineau propriile mesaje psihice despre camerele ascunse. Cu toate acestea, savanții moderni nu iau în serios afirmațiile sale.











