Din secretele lui Hitler: dictatorul german voia să ia înfăţişarea fizică a lui Iisus Hristos

  •  
  •  
  •  
  •  

Hitler nu era nici nebunul dependent de droguri descris de spionajul aliaţilor în timpul războiului, dacă e să ne luăm după medicul său personal, dr. Morell. Morell a recunoscut că îi prescria amfetamine, dar în acele vremuri era o practică obişnuită, iar Hitler cu siguranţă nu devenise dependent. Nu trebuie să uităm în acelaşi timp că personalitatea lui nu avea înclinaţii spre dependenţă şi că nu a fost nici băutor, nici fumător. Totuşi, aliaţii au rămas convinşi că Hitler trebuie să fi fost nebun şi dacă ei ar fi putut descoperi motivul, acesta putea fi folosit la înfrângerea lui militară.

Biroul Guvernamental de Servicii Strategice al Statelor Unite a fost însărcinat în acest scop să facă un profil psihologic al lui Hitler. Ceea ce a devenit limpede a fost că supravieţuise copilăriei, în timp ce alţi trei fraţi muriseră; că mai târziu scăpase de la moarte de pe unul dintre cele mai periculoase câmpuri de bătălie din Primul Război Mondial şi că devenise astfel convins că fusese cruţat de Dumnezeu pentru a îndeplini o măreaţă sarcină mesianică. S-a aflat ulterior că după război şi-a lăsat de două ori să crească o barbă ca a lui Hristos.

O examinare detaliată a discursurilor sale dezvăluie folosirea frecventă a cuvintelor ca „noroi”, „murdărie”, „bălegar” şi „miros”, care pot fi asociate cu o curăţenie corporală deficitară şi o neglijare din partea mamei într-o perioadă importantă a copilăriei sale.

În mod similar, raportul sugera că era posibil ca Hitler să fi dezvoltat complexul lui Oedip faţă de mama lui şi se temea de castrarea simbolică de către tatăl său ca pedeapsă. Acest lucru a dus la teama de sifilis şi la aversiunea faţă de contactul fizic; se bănuia că relaţia sa cu Eva Braun nu se consumase. Raportul continua cu o examinare atentă a carierei lui până la zi şi cu cercetarea motivaţiilor psihologice ale deciziilor sale.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu