Ştiinţa încearcă să explice cum funcţionează memoria, dar o mare parte din componentele acesteia rămân încă un mister. Memoria este considerată un proces. Atunci când ne amintim ceva, de fapt reconstruim evenimentul din bucăţi de informaţie care sunt stocate în diverse părţi ale creierului. Misterul este: ce determină această reconstrucţie?
Cum facem să ne îmbunătăţim memoria? Atenţia. De cele mai multe ori, problemele de memorie apar pentru că oamenii nu se concentrează pe moment, fiin absorbiţi de lucruri din trecut său viitor. Vizualizare. Creaţi un corespondent vizual informaţiei. Creierul gândeşte în imagini şi concepte, nu în paragrafe. Asociere. Asociaţi un concept familiar unei informaţii. Întrebaţi-vă: „De ce îmi aduce aminte asta?”
De ce uităm?
Este posibil să uităm mai ales din cauză că nu am stocat cum trebuie informaţia. Sau pentru că informaţia nu a avut o importanţă emoţională suficientă. Pe de altă parte, chiar mintea poate să ne facă să uităm ceva, dacă este un eveniment traumatizant. Subconştientul ţine minte tot. Dacă am compara în sistemul metric conştientul cu subconştientul, lumea conştientului ar măsura aproximativ un metru, iar subconştientul ar avea lungimea unui teren de fotbal.
Unde se află memoria?
În trecut, s-a crezut că locul memoriei este în creier. Pe de altă parte, o mare parte din memorie este în strânsă legătură cu sistemul nervos. Fiecare gând este simţit în tot corpul prin intermediul receptorilor chimici. Atunci când anumite substanţe sunt activate în sinapsele creierului, mesajul este transmis spre toate părţile corpului. În cazuri extreme, corpul îngroapă amintiri dureroase în ţesutul muscular, conştientul fiind cruţat de traumă. Atunci când o persoană are parte de un masaj intens şi muşchii sunt stimulati, amitirile reprimate pot fi redescoperite.
Un alt exemplu de memorie a muşchilor este evident în cazul transplanturilor de organe. Mulţi dintre oamenii care au primit organe prin transplant au simţit nevoi sau reacţii emoţionale de care nu mai avuseseră parte înainte de operaţie.
Caracteristicile memoriei Tactilă. Ne amintim lucruri care implică cele cinci simţuri. Cu cât o amintire implică mai multe simţuri, cu atât va fi mai uşor de păstrat. Intensitate. Atunci când ceva este foarte amuzant, sau este absurd are mai multe şanse să ne rămână în memorie. Originalitate. Lucrurile care sunt plictisitoare şi lipsite de originalitate sunt mai greu de amintit, pentru că nu au nimic care să le diferenţieze de restul experienţelor. Supravieţuire. Creierul este cablat pentru supravieţuire. Asta înseamnă că orice este perceput drept important pentru supravieţuire, va fi mai uşor de adus aminte. Nu este vorba doar de atribute fizice. Supravieţurirea poate fi şi de tip emoţional, psihologic sau chiar financiar. Repetiţie. Cu cât folosim mai mult o amintire, cu atât mai uşor o vom accesa la nevoie.
De la început şi de la sfârşit. Creierul accesează mai uşor informaţiile de la începutul său sfârşitul unei sesiuni de lectură.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Ştiinţa încearcă să explice cum funcţionează memoria, dar o mare parte din componentele acesteia rămân încă un mister. Memoria este considerată un proces. Atunci când ne amintim ceva, de fapt reconstruim evenimentul din bucăţi de informaţie care sunt stocate în diverse părţi ale creierului. Misterul este: ce determină această reconstrucţie?
