Site de secrete, stiinta si metafizica

De ce te plângi, omule? Erai atât de potrivit pentru a fi cocoşat!

0 32

cocosatLeibniz (1646-1716, filozof şi matematician german) va afirma că lumea noastră nu este necesară, ci doar una dintre multele lumi posibile concepute de Dumnezeu. Dar atunci de ce există această lume şi nu alta? Conform opiniei lui Leibniz, în momentul creaţiei Dumnezeu a ales cea mai bună dintre toate lumile posibile. De aceea lumea noastră nu este perfectă, dar este totuşi cel mai bun univers posibil.

Cu aceasta, Leibniz încerca să justifice existenţa răului în lume. Acest optimism va fi parodiat mai târziu de Voltaire în celebrul său Candide, o povestire în care unul dintre protagonişti, Pangloss, încearcă să explice toate suferinţele sale şi ale tovarăşilor săi apelând la principiile filosofice ale lui Leibniz. În mijlocul atâtor nenorociri, lecţia lui Pangloss nu apare însă prea convingătoare. Dacă aceasta este cea mai bună dintre lumile posibile, oare cum sunt celelalte?, încheie Voltaire.

Această teorie a lui Leibniz aminteşte de o legendă populară care circulă prin Europa. În ea se arăta ca un teolog preamărea de la amvon calităţile lucrării Domnului, iar după ce a terminat predică, un cocoşat s-a apropiat de el şi i-a spus: Dacă Dumnezeu face totul atât de bine cum spui dumneata, atunci cum se explica această cocoaşă a mea? Teologul, care cunoştea, probabil, teoria lui Leibniz, a răspuns: – De ce te plângi, omule? Erai atât de potrivit… pentru a fi cocoşat.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie