De ce ne e frică uneori să intrăm în păduri? Pentru că în unele păduri există zone care reprezintă treceri spre planul eteric, unde realitatea este diferită?

De ce în lume există unele păduri în care oamenilor le este frică sau le era frică să intre? Nu pentru că acele păduri ar fi avut vreo problemă, sau e vorba de frică de întuneric, ci pentru că în interiorul lor existau sau chiar există anumite zone care reprezintă treceri spre planul eteric, unde realitatea este diferită. Vegetaţia şi fiinţele apar de cele mai multe ori într-un alt fel decât în planul fizic şi asta îi sperie pe oameni. Ei devin confuzi, nu se mai regăsesc în spaţiul şi timpul cu care erau obişnuiţi, nu înţeleg ce se întâmplă cu ei şi nu realizează că de fapt se află deja în alt plan de manifestare, care este superior planului fizic.

Unele dintre aceste păduri speciale puteau fi relativ mici ca întindere şi totuşi, după ce intrau în ele, oamenii puteau merge zile întregi fără să le dea de capăt, pentru că deja ei pătrundeau într-o altă dimensiune, de obicei în planul eteric, iar acolo pădurea avea alte caracteristici. Se putea petrece însă şi invers; totul depinde de specificul locului de trecere.

Un exemplu de pădure de care vorbeam mai sus este Pădurea Hoia Baciu de lângă Cluj, care a fost subiectul multor emisiuni de televiziune străine dedicate paranormalului, fiind supranumită „Bermudele României”. Pădurea a devenit celebră internațional la sfârșitul anilor ’60, după ce un tehnician militar a fotografiat un OZN deasupra poienii. Vizitatorii și localnicii au raportat de-a lungul timpului stări inexplicabile de anxietate, amețeli sau aparate electronice care se defectează brusc în acea pădure.