Ori de câte ori cineva ne jigneşte, unul din cuvintele cărora ne este adresat este „boule”! Desigur că nu ne vom simţi bine, primind un asemenea apelativ, dar oare câţi dintre noi ştiu ce semnifică acest cuvânt bou? Să citim puţin dintr-un dicţionar de simbolistică:
„BOU: Animal sacru la multe popoare de agricultori. „Animal plăcut lui Dumnezeu”, cum îl consideră românii (Tipol, Haşdeu, 280), este înrudit şi poartă o parte din semnificaţiile simbolice ale taurului, bourului (în varianta mai domesticită) si se asociază cu bunătatea, blândeţea, calmul, truda şi sacrificiul.
Boul alb e un simbol solar, fiind pus în acelaşi timp în legătură cu ploaia fecundă a cerului şi cu fulgerele sau tunetele, dar şi cu stihia htoniană, cu brazdele arate, cu belşugul pământului. E un animal psihopomp, de unde prezenţa lui în riturile de înmormântare; de obicei, carul mortuar era tras de boi. Apare în multe rituri agrare ale românilor cu funcţii fecundatoare şi apotropaice (cf. Pluguşorului). Boul este emblema totodată şi simbolul Sf. Evanghelist Luca”.
Aşa că, cine vă mai face „bou”, nu vă mai enervaţi; gândiţi-vă că omul respectiv chiar vă laudă, pentru ceea ce semnifică acest animal.