Dacă steaua Vega are un sunet asemănător unei cascade mari, planeta Saturn sună ca un milion de voci umane care strigă îngrozite!
Imagine: generata de AI (Microsoft Designer)
Vechii greci, în marea lor sete de frumos și de armonie, își închipuiau că sferele cerești, în mișcarea lor perfectă, produc sunete, sunete care la un loc dădeau armonia cerească, muzica stelelor. Pitagora, în tratatul său de astronomie, era atât de convins că muzica sferelor există, încât în centrul sistemului său instalase Pământul, apoi la o depărtare de un ton, Luna și la un semiton Mercur și Venus. După ea, muzica sferelor putea fi ascultată doar de inițiați în clipele de extaz. Luna se mișca atunci dând un ton încet și grav, planetele aveau fiecare tonalitatea lor diferită, iar stelele de pe boltă susțineau în surdină un acompaniament melodios.
Există mai demult instrumente care prind lumina astrelor și planetelor și o transformă în sunete. S-a putut astfel auzi Luna în mișcare: sunetul pe care-l dă aparatul este un sunet înalt și tremurat ca șuieratul vântului. Steaua Vega, depărtată de noi la circa 25 de ani-lumină, adică la 9 trilioane de kilometri, dă un sunet asemănător unei cascade mari, auzită de departe. În sfărșit, s-a putut auzi sunetul Soarelui: e un sunet înalt, continuu, cu timbru metalic.
