Cum suportau soldaţii frigul: cu rachiu în cizme!

2
1.900 vizualizari

soldatiNu-i de ajuns ca soldatul să fie invulnerabil, ca armele să-i fie imbatabile şi el să poarte în suflet porniri eroice. În perioada vieţii de tabără luptătorul este expus la multe încercări: frig, sete, foame.

Împotriva frigului te poţi apăra în mai multe feluri. „Înfăşoară-ţi picioarele cu hârtie, apoi trage ciorapii, toarnă în  cizme rachiu şi încalţă-le”. Nici nu-i o idee prea zăludă. La fel ca o alta care recomanda ca rachiul să fie turnat nu în cizma soldatului, ci pe gâtul lui. Procedeul al treilea este mai complicat:  „Ia o oală plină cu găinaţ de porumbel, arde-l, până se face scrum, fă din el leşie, cu care te speli apoi pe mâini şi pe picioare. Dacă îţi înmoi şi cămaşa şi pantalonii in leşie, şi îi laşi să se usuce, poţi suporta uşor, timp de 14 zile, cel mai aprig ger.”

Împotriva setei:  în ficatul claponului de 4 ani se formează o piatră transparentă de mărimea unui bob de fasole; soldatul să şi-o pună sub limbă şi nu va mai simţi setea. Împotriva foamei este eficace un procedeu străvechi. Aulus Gellius scrie că atunci când luptătorul scit rămânea fără hrană, el se înfăşură peste stomac cu un brăcinar lat. După părerea sciţilor, de la strânsoarea puternică, stomacul se adună de nu mai încape în el nimic; iar dacă tot nu încape nimic în el, ar fi absurd să te zbaţi să-l umpli! Se prea poate! În orice caz, contrariul este un adevăr verificat, deoarece, cu ocazia ospeţelor îmbelşugate, desfacerea curelei de la pantaloni a devenit proverbială.

Cu aceasta am epuizat, aproximativ, seria practicilor folosite de către vitejii precauţi. Din păcate, se pare că aceste practici n-au dat rezultatele scontate, fiindcă experienţa a dovedit că in războaie soldaţii obişnuiau să fie răniţi şi omorâţi.