Cum s-au sinucis 5 bogătaşi celebri într-un singur an
În anul 1932, cinci bărbaţi cărora puterea industrială şi averea le aduseseră supranumele de „regi”, şi-au epuizat, dacă se poate spune aşa, ultimele cartuşe. Cel care a deschis seria a fost Ivan Kreuger, „regele chibriturilor”. Pe 11 martie, la Paris, în locuinţa lui din Bulevardul Victor Emmanuel III (azi Franklin Roosevelt), magnatul suedez şi-a tras un glonţ în inimă. Acest om influent, căruia i se atribuia o avere de 30 de miliarde de franci, avea bănci, zăcăminte de aur, mine şi deţinea monopolul chibriturilor în peste 40 de ţări. Cu toate acestea, ajunsese în pragul falimentului, lăsând un pasiv de 9 miliarde 150 milioane. Moartea lui a antrenat sinuciderea a şapte dintre acţionarii la societăţile sale şi a aproximativ o sută de salariaţi deveniţi şomeri.
Trei zile mai târziu, pe 14 martie, Eastman, „regele filmului” şi director la Eastman Kodak & Co îşi trăgea un glonţ de Browning în tâmplă, la vârsta de 78 de ani. Făcuse avere cu aparatele foto pe care le făcuse celebre cu formula publicitară „Apăsaţi, noi facem restul”!
Pe 29 aprilie, „regele aparatelor de ras”, Paul Kunhrich, se sinucidea la Sheffield cu puşca de vânătoare, urmat la scurt timp, pe 8 mai, de Donald Rierson, „regele oţelului”, mort în acelaşi fel.
Pe 27 mai, Maşter Swift „regele conservelor de carne de vacă”, se sinucidea, după ce citise în ziar că acţiunile trustului său scăzuseră de la 17 la 9 dolari, aruncându-se de la fereastra apartamentului din Chicago şi aterizând la picioarele şoferului său.
„Sinuciderea este politeţea regilor!” se intitula articolul apărut într-un ziar francez după moartea ultimului magnat.
În anul 1932, cinci bărbaţi cărora puterea industrială şi averea le aduseseră supranumele de „regi”, şi-au epuizat, dacă se poate spune aşa, ultimele cartuşe. Cel care a deschis seria a fost Ivan Kreuger, „regele chibriturilor”. Pe 11 martie, la Paris, în locuinţa lui din Bulevardul Victor Emmanuel III (azi Franklin Roosevelt), magnatul suedez şi-a tras un glonţ în inimă. Acest om influent, căruia i se atribuia o avere de 30 de miliarde de franci, avea bănci, zăcăminte de aur, mine şi deţinea monopolul chibriturilor în peste 40 de ţări. Cu toate acestea, ajunsese în pragul falimentului, lăsând un pasiv de 9 miliarde 150 milioane. Moartea lui a antrenat sinuciderea a şapte dintre acţionarii la societăţile sale şi a aproximativ o sută de salariaţi deveniţi şomeri.
