Crima oribilă care a zguduit Iaşul şi ultimele două execuţii prin spânzurătoare din Moldova

  •  
  •  
  •  
  •  

Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în Moldova trăia un boier pe nume Gheorghe Cuciuc, care era căsătorit cu Bălaşa Morţun, din familia boierească Morţun. Foarte violent, bătrânul Gheorghe Cuciuc îşi teroriza familia şi era bănuit că şi-a omorât soţia, în anul 1845, pentru a se recăsători cu guvernanta poloneză, pe nume Ecaterina. Însă aceasta, împreună cu cei doi fii ai bătrânului Gheorghe, complotează pentru a-l omorî.

Crima a fost descoperită târziu, iar cei trei au fost condamnaţi la moarte prin spânzurătoare (1847): băieţii au fost executaţi la Iaşi, iar soţia la Dorohoi. Mihail Sturdza Vodă, domnitorul Moldovei din acele timpuri, întărise sentința, voind să dea un exemplu care trebuia să înspăimânte pe cei cărora le-ar mai veni gând de ucidere, mai ales a părinților lor, care au drept la sprijin și iubire din partea copiilor. Oricum, în epocă n-a existat un proces care să fi fost mai comentat ca acesta.

Execuția fraților Cuciuc a avut loc la Iași, în 25 octombrie 1847, pe câmpia de lângă mănăstirea Frumoasa, desupra movilei Sarandei. Cortegiul care a însoțit de cei doi condamnați pe drumul către locul execuției i-a impresionat pe cei prezenți. Revista „Ilustraţiunea Română” din 22 august 1929, descrie această execuţie în articolul intitulat „Gavril Ciobanu Buzatu, călău pe vremea domnitorului Mihai Sturdza:

* A doua zi, la 25 Octombrie 1847, din zorii zilei, norodul începu a se urni spre locul unde avea să aibă loc execuția. Pâlcuri, pâlcuri de bărbați, copii și femei, cari își lăsaseră treburile zilnice, se grăbeau să ajungă mai curând spre a prinde locuri bune, vrând să nu le scape priveliștea rară a spânzurării ucigașilor.

* Popor mult se adunase în jurul Criminalului (pușcăriei), în dorința lor de a urmări alaiul și de a-și sătura curiozitatea observând pe omorâtori. În cap se așezară 12 darabangii care, în tot drumul, aveau să sune din tobe. După darabangii venea preotul îmbrăcat în hainele sacerdotale, cu crucea, cartea cu rugăciunile morților, o lumânare și cădelnița din care se ridica fumul tămâiei.

* Urmau apoi osândiții. Amândoi frații erau îmbrăcați în haine negre. În cap aveau șepci negre. Mâinile le erau libere, dar ostași cu arme mergeau lânga ei, escortându-i.

* Călăul Gheorghe Buzatu, aflat în convoi, mergea grav și cu ochii încruntați. Arunca din când în când priviri ucigașe către norod. Poate ar fi dorit să-i aibă pe toți în mâinile sale.

* Fiecare dintre cei doi fraţi a fost aşezat sub câte o furcă de spânzurătoare, dupa ce li s-a permis să se îmbrăţişeze şi să-şi ia adio.

Se pare că acestea au fost ultimele execuţii prin spânzurătoare din Moldova, după aceea domnitorul Sturdza scoţând această pedeapsă.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu