Celebrul magician Houdini şi-a dezvăluit secretele iluziilor sale după moarte?

În 1874, se naşte în Budapesta, într-o familie de evrei, Erich Weiss. Nimeni n-ar fi putut ghici pe atunci că plăpândul copil avea să devină marele şi celebrul magician Harry Houdini. Imediat după nașterea lui Erich, familia Weiss a emigrat în SUA. Erich, copil fiind, și-a găsit de lucru într-un atelier de cufere, unde își petrecea chiar și momentele libere, studiind lacătele complicate și încercând să le deschidă.

La vârsta de 16 ani, Erich a terminat lectura unei cărți fascinante: autobiografia magicianului francez Robert Houdin. De atunci, tânărul n-a mai avut decât un țel în viață: să ajungă un iluzionist celebru.

La 17 ani, după ce familia Weiss s-a mutat la New York, Erich s-a angajat ucenic croitor la o fabrică de cravate. Serile și week-end-urile și le petrecea însă dând reprezentații de iluzionism, sub numele de artist Harry Houdini. Apoi, împreună cu fratele său Theo, a înființat duo-ul „The Houdinis”, care a început să aibă succes în lumea spectacolului. După ce s-a căsătorit, soția sa, Beatrice, l-a înlocuit pe Theo în spectacole.

Primele succese importante au apărut în Europa. Cuplul ajunge la Londra, orașul care i-a adus consacrarea. Porțile celor mai cunoscute teatre le sunt deschise, iar ziarele își umplu paginile cu reportaje despre isprăvile lui Harry, care, sub ochii înmărmuriți ai spectatorilor și ai ofițerilor de politie invitați, reușește să se elibereze din cătușe în doar câteva secunde.

Pentru uimitorul Houdini, nu exista niciun lacăt, nicio încuietoare din lume care să-i poată rezista. Trucurile sale, din care s-a inspirat David Copperfield, au uimit lumea: reușea să evadeze, cu cătușe la mâini și legat la picioare, din seifuri de bancă verificate de experți.

Când, în 1905, se întoarce în SUA, Houdini era deja o celebritate și, în plus, un om extrem de bogat. În 1913, moare mama sa, femeia pe care a iubit-o mai mult decât pe oricine altcineva. Deznădejdea că, în ceasul morții, nu a putut fi alături de ea, îl aruncă în brațele spiritiștilor, Harry sperând să intre astfel în contact cu sufletul mamei sale. Din nefericire însă, ședințele la care participă nu au niciun rezultat și Houdini devine, dintr-un adept al spiritismului, un adversar de temut al celor pe care îi considera șarlatani.

Anul 1926 îl găsește pe Houdini într-un lung turneu prin SUA și Canada. La Montreal, după spectacol, are loc un incident nefast: un necunoscut îl rănește destul de grav. Două zile mai târziu, marele magician moare din cauza unei peritonite. Însă, cu puțin timp înainte să moară, Harry apucă să-i spună soției sale că va încerca să ia contact cu ea după moarte și că ea îl va putea recunoaște, fiindcă primul cuvânt al mesajului său va rămâne secret între ei doi. Mirată, fiindcă știa de aversiunea soțului ei față de spiritism, Beatrice n-a încercat să contacteze niciun medium după moartea lui Houdini.

Doi ani mai târziu, cunoscutul medium american Arthur Ford a anunțat un prim contact cu sufletul lui Houdini. Beatrice n-a fost convinsă, dar, stupoare, mediumul îi scrie mesajul transmis de Harry și primul cuvânt era „believe” („crede”), cel pe care soțul ei i-l precizase pe patul de moarte! Ford și Beatrice au continuat ședințele până în 1936, dar rezultatele au rămas secrete. Cert este că Ford încerca să obțină mai multe detalii despre uimitoarele realizări ale lui Houdini, dar se pare că magicianul a luat cu el pe celălalt tărâm misterul tehnicii sale.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.