Istoria e plină cu poveşti de monarhi care au suferit de nebunie. Deşi, ar fi mult mai corect în a spune că poporul acelor monarhi au suferit din cauza nebuniei lor. În unele cazuri e dificil în a spune dacă acţiunile acelor monarhi au fost într-adevăr rezultatul nebuniei lor, sau dacă evenimentele au fost „senzaţionalizate” înadins. Problema cu nebunia este cum defineşti cu adevărat acest lucru. Aşa că mai jos vom prezenta o listă cu cei mai nebuni monarhi din istoria omenirii. Atenţie! Clasamentul nu indică o ordine precisă a nebuniei lor.
1) Împărăteasa Ana de Rusia
Ana, împărăteasa Rusiei între 1730 şi 1740, a fost ridicată la demnitatea aceasta de către Consiliul Suprem Privat al Rusiei, care spera că o să pună la conducerea imensei ţări un conducător-marionetă. Dar s-au înşelat, căci Ana s-a dovedit a fi o conducătoare foarte avidă pentru putere. Una din primele sale măsuri a fost aceea de a restaura poliţia secretă, care, împreună cu Garda Imperială, i-a asigurat controlul total al ţării. În dictatura instalată, Ana a început să devină nebună; în celebrul său exemplu de nebunie, ea a aranjat nunta între prinţul Galitzin (pe care-l dispreţuia) cu una din slujitoarele sale de casă. Pe amândoi i-a îmbrăcat în clovni, iar noaptea nunţii au petrecut-o goi într-un palat de gheaţă special construit, în timpul unei ierni groaznic de geroase!
2) Regele George al III-lea al Angliei
George al III-lea, regele Angliei între 1760 şi 1820, era cunoscut ca fiind nebun încă de pe timpurile sale. El suferea de porfirie, iar în ultimii săi ani de viaţă, a devenit atât de nebun, încât a fost ţinut în haine de puşcăriaş în spatele gratiilor din apartamentul său privat din Castelul Winsdor. Mai multe despre nebunia regelui englez puteţi citi şi în acest articol: http://www.lovendal.net/wp52/george-al-iii-lea-un-rege-lunatic-lunatic-lunatic/
3) Regele Carol al VI-lea al Franţei
Carol al VI-lea a fost încoronat în 1380, atunci când avea doar 11 ani. Părea a fi un rege bun, dar, atunci când nebunia l-a cuprins, s-a transformat în „Carol cel Nebun”. Primele semne de nebunie ale lui Carol au apărut în anul 1392, atunci când prietenul şi sfătuitorul său, Olivier de Clisson, a fost victima unei tentative de asasinat. Deşi Clisson a supravieţuit, Charles era determinat să-l pedepsească pe asasin, Pierre de Craon, care s-a refugiat în Britania. În această campanie, el a reuşit „performanţa” să-şi omoare pe unul din proprii cavaleri. În anul următor, 1393, el nu-şi mai amintea nici numele şi nici că era rege; în 1395, el pretindea că-l chema George. A fost surprins de multe ori alergând prin coridoarele reşedinţei sale din Paris, Hotel Saint-Pol. Altădată, a refuzat timp de cinci luni să facă baie sau să-şi schimbe hainele. El mai credea, totodată, că este făcut din sticlă, aşa că avea grijă să nu se „spargă”. În ultimii ani din viaţă a ajuns să nu-şi mai recunoască nici copiii şi nici soţia.
4) Împăratul Iustinian al II-lea al Bizanţului
Împăratul Iustinian al II-lea a fost pe tronul Imperiului Bizantin între 565 şi 578. În timpul domniei sale, Bizanţul a pierdut o parte din teritoriile sale în favoarea Persiei. După acest eveniment, se pare că Iustinian şi-a pierdut minţile. Se pare că el a ordonat ca în tot palatul său să fie cântată o „muzică organică”, pentru a-i alina mintea sa cea tulburată.
5) Regele Ludwig al II-lea al Bavariei
Ludwig al II-lea a devenit rege al Bavariei în 1864. În timpul domniei sale, Ludwig şi-a cheltuit toate economiile sale personale în construcţia unui castel de vis. Era destul de timid şi nepregătit pentru a deveni rege; în general, avea o aversiune mare în apariţiile publice.
În 1866, Ludwig a fost declarat nebun; dar nu se ştie dacă era chiar nebun, căci se pare că o consecinţă a „nebuniei” sale a fost transmiterea drepturilor sale de rege unchiului său.
6) Sultanul Ibrahim I al Imperiului Otoman
Ajungând la conducerea Imperiului Otoman în anul 1640, Ibrahim I a adus tot imperiul, în doar câţiva ani, aproape în colaps. Ibrahim I avea o obsesie cu femeile obeze, aşa că dat comandă să i se găsească cea mai grasă femeie posibilă din lume pentru haremul său. O candidată ce cântărea circa 150 de kg a fost găsită în Georgia. Sultanul a fost atât de mulţumită de ea încât i-a oferit acesteia titlul de guvernator general al Damascului. Sultanul a mai fost văzut de multe ori hrănindu-şi peştii din propriul bazin cu…monezi!
7) Ţarul Ivan al IV-lea al Rusiei
Încoronat în 1547 drept ţar al Rusiei, Ivan al IV-lea sau Ivan cel Groaznic, a fost, încă copil fiind, victima pierderii ambilor părinţi şi a abuzurilor din partea guvernului rus din acea perioadă. Într-un acces de furie, el îl omorî pe fiul său. Pe 15 noiembrie 1581, ţarul Rusiei Ivan cel Groaznic o întâlni pe coridoarele palatului pe nora sa, Elena, şi băgă de seamă că aceasta nu purta cele trei rochii trase una peste alta cerute de etichetă, ci, din pricina sarcinii înaintate, doar o rochie uşoară. Socotindu-i ţinuta necuviincioasă, o lovi cu atâta violenţă încât femeia pierdu sarcina. Revenit la palat, ţareviciul Ivan, moştenitorul tronului, se duse la tatăl său strigându-şi mânia. Furios că fiul său cutează să-i vorbească astfel, ţarul îşi înhaţă cârja cu vârf de fier şi, cuprins de o furie dementă, porni să-şi lovească fiul până ce îl văzu la pământ, cu tâmpla găurită. Prinţul a murit în patru zile.
Nebunia reginei Maria a fost observată oficial pentru prima oară în anul 1786. După pierderea soţului ei (1786), a fiului ei şi a confesorului ei (în 1791), starea ei de nebunie s-a accentuat. Vizitatorii palatului în care regina stătea se plângeau de ţipetele groaznice ale reginei ce se auzeau toată ziua. Maria muri în 1816 în Rio de Janiero.
9) Prinţul Sado de Coreea
Prinţul Sado s-a născut în 1735; la 9 ani s-a însurat, iar la vârsta de 17 ani a avut primul său fiu. După aceea, s-a îmbolnăvit de pojar, dar, după ce s-a recuperat, a început să aibă primele semne de nebunie. Tatăl lui Sado, regele, a început să devină din ce în ce mai dezgustat de propriul său fiu. Se spune că regele se spăla în gură şi îşi schimba hainele, după ce vorbea cu fiul său.
Sado a început să aibă şi episoade de atacuri violente. Astfel, el îşi omora servitorii şi viola pe orice femeie din jurul său. Sătul de nebuniile lui Sado, tatăl său, regele, l-a închis într-o ladă, iar acolo Sado îşi găsi sfârşitul.
10) Împăratul Caligula al Romei
Într-un clasament cu monarhi nebuni, nu putea să lipsească împăratul Caligula. În mod normal, Caligula ar trebuie să fie nr.1 în fruntea listei de monarhi nebuni pentru următoarele fapte:
– a făcut o pasiune pentru calul său, Incitatus. Acesta din urmă era considerat ca fiind un înalt demnitar al imperiului, iar romanii, indiferent de rangul lor, trebuiau să se prosterneze şi să-şi lipească fruntea de copita sa. Acest Incitatus locuia într-o incintă de marmură, se hrănea din vase de aur, avea gardă personală şi sclavi care-l deserveau, iar în public apărea îmbrăcat în purpură şi perle. Caligula îşi invita calul la masa lui, şi după ce calul băuse vinul din cupă, ceilalţi invitaţi erau nevoiţi să bea resturile calului, cei ce refuzau fiind omorâţi.
– îi tortura pe oameni pentru motive ridicole. Pe mulţi oameni de rang onorabil i-a însemnat cu fierul roşu şi i-a condamnat la munca în mine, la drumuri sau i-a azvârlit fiarelor sălbatice; pe alţii i-a obligat să stea în cuşcă în patru labe, asemenea animalelor, sau i-a tăiat cu fierăstrăul la jumătatea corpului. Şi în majoritatea cazurilor nu era vorba de pedepse pentru chestiuni serioase, ci pentru că avuseseră o părere proastă despre un spectacol.
– îşi bătea joc de sentimentele părinţilor. Pe părinţi i-a obligat să asiste la executarea copiilor lor. Pe unul dintre aceştia, abia revenit de la execuţia fiului său, l-a invitat la masă şi a făcut toate eforturile pentru a crea o atmosferă vesela care să-i stârnească râsul.
– găseşte soluţii extreme pentru a-şi umple visteria. Astfel, împăratul ia decizia ca întreg Capitoliu să fie transformat în cea mai mare casă de toleranţă care a existat vreodată, iar damele de companie urmau a fi soţiile şi fiicele nobililor.
– îşi violează toate cele trei surori în timpul unui banchet apoi le aruncă nobililor în schimbul unor sume imense de bani.
– îşi plimbă propria soţie goală prin faţa soldaţilor şi este la un pas de a o tortură pentru a afla de ce îl iubeşte atât de mult.
– a pornit cu armata la război împotriva copacilor. Când i-a venit ideea unei campanii în Germania; n-a mai ezitat, a concentrat de pretutindeni legiuni şi unităţi auxiliare, a făcut recrutări, a adunat provizii nemaivăzute până atunci şi a pornit la drum… Apoi, deoarece îi lipsea ocazia de război, a poruncit câtorva germani din garda sa să treacă Rinul şi să se ascundă. A ordonat ca după prânz să i se anunţe în chip alarmant prezenta duşmanului. Când s-a produs faptul, s-a năpustit cu o parte a cavaleriei pretoriene şi cu prieteni în cea mai apropiată pădure; acolo au tăiat arbori şi i-au dispus în forma unui trofeu. Revenit la lumina torţelor i-a acuzat de timiditate şi laşitate pe cei care nu îl urmaseră… Între timp a trimis Senatului şi poporului un edict prin care îi dojenea ca „în timp ce Caesar da bătălii şi înfrunta atâtea primejdii, ei se distrează la circ, la teatre şi în alte locuri de plăceri.
La 24 ianuarie 41 d.Hr., Caligula este înjunghiat în timp ce se adresa unei trupe de actori. Aproape 30 de senatori şi membri ai gărzii pretoriene îşi implantau pumnalele în cel care avea să fie catalogat drept cel mai infam lider al Romei de până atunci. Trecuseră doar patru ani de când acesta fusese numit împărat… patru ani pe care Roma nu îi va uita niciodată.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Istoria e plină cu poveşti de monarhi care au suferit de nebunie. Deşi, ar fi mult mai corect în a spune că poporul acelor monarhi au suferit din cauza nebuniei lor. În unele cazuri e dificil în a spune dacă acţiunile acelor monarhi au fost într-adevăr rezultatul nebuniei lor, sau dacă evenimentele au fost „senzaţionalizate” înadins. Problema cu nebunia este cum defineşti cu adevărat acest lucru. Aşa că mai jos vom prezenta o listă cu cei mai nebuni monarhi din istoria omenirii. Atenţie! Clasamentul nu indică o ordine precisă a nebuniei lor.
Ana, împărăteasa Rusiei între 1730 şi 1740, a fost ridicată la demnitatea aceasta de către Consiliul Suprem Privat al Rusiei, care spera că o să pună la conducerea imensei ţări un conducător-marionetă. Dar s-au înşelat, căci Ana s-a dovedit a fi o conducătoare foarte avidă pentru putere. Una din primele sale măsuri a fost aceea de a restaura poliţia secretă, care, împreună cu Garda Imperială, i-a asigurat controlul total al ţării. În dictatura instalată, Ana a început să devină nebună; în celebrul său exemplu de nebunie, ea a aranjat nunta între prinţul Galitzin (pe care-l dispreţuia) cu una din slujitoarele sale de casă. Pe amândoi i-a îmbrăcat în clovni, iar noaptea nunţii au petrecut-o goi într-un palat de gheaţă special construit, în timpul unei ierni groaznic de geroase!
