Orgoni Crystal

 

Ce înseamnă să ai onoare în luptă…dar şi să fii şiret

63

batalia Franta AngliaÎn timpul războiului de o sută de ani dintre Anglia şi Franţa, oraşul francez Angouleme se afla în mâinile englezilor sub conducerea contelui de Norwich, dar Franţa asediatoare a ducelui de Normandia i-a forţat pe englezi să ajungă pe picior de predare. Norwich a cerut atunci să vorbească personal cu oponentul său, care presupunea ca acesta dorea să se declare învins. „Nu mă predau”, a spus Norwich, „dar cum mâine este sărbătoarea Măriei Fecioara, căreia ştiu că dumneavoastră, domnule, ca şi mine de altfel, îi purtaţi o adâncă devoţiune, doresc încetarea luptelor în această zi.”

Căzând de acord asupra acestui aspect, Norwich le-a comandat oamenilor lui ca a doua zi să-şi strângă lucrurile, părăsind câmpul de luptă şi îndreptându-se către tabăra adversară. Francezii, crezând că au fost trădaţi şi sunt atacaţi, au alergat spre posturile de luptă; Norwich le-a trimis însă un mesager care să-i reamintească ducelui că: astăzi nu se va purta nicio bătălie. Englezii (cunoscuţi, printre altele, sub denumirea de „armata cu fundul gol”, datorită epidemiei de dizenterie ce se abătuse asupra lor, astfel încât nu mai avea nici un rost să poarte pantalonii lor bufanţi) nu-şi doreau altceva decât să plece de acolo teferi, fără să fie ucişi.

Ducele de Normandia, ai cărui soldaţi aşteptau cu nerăbdare măcelul ce urma, în timp ce el însuşi se gândea deja la recompensa care îl aştepta în urma capturării unor prizonieri englezi de viţă nobilă, precum Norwich, nu a fost încântat deloc de acest şiretlic, dar onoarea nu îi dădea de ales. „Văd că guvernatorul m-a depăşit în viclenie”, spunea el scrâşnind din dinţi, „dar să ne mulţumim că vom câştiga Angouleme”. Aşa că armata engleză a trecut printre soldaţii francezi în siguranţă, fără să fie ucisă.