Ce-a căutat Ceauşescu în Iran, timp de 3 zile, în decembrie 1989, când în ţara noastră izbucnise deja revoluţia?
Chiar când revoltele au apărut în Timişoara, pe 17 decembrie 1989, şi când avea informaţii că tot felul de agenturi străine se aflau în ţară, Ceauşescu face o vizită suprinzătoare în Iran, între 17 şi 20 decembrie 1989. De ce-a stat atâtea zile în Iran, când ştia că în ţară focul se aprinde? S-a vorbit foarte mult despre scopul acestei vizite şi s-au făcut multe speculaţii. Dar se pare că scopul acestei vizite a fost unul economic – pentru consolidarea independenţei economice a României. Ceauşescu şi-a dat seama că, pentru a nu mai depinde de băncile străine sau instituţiile internaţionale, trebuie să facă totul pentru a produce toate bunurile în ţară.
Ceauşescu dorea ca să se încheie cu Iranul un contract economic foarte important, de tip barter: petrol contra arme, un contract în valoare de 7 miliarde de dolari. Astfel, se pare că proiectul de contract prevedea vânzarea a 155 de tancuri T-55 şi tot atâtea avioane de luptă IAR-93, la preţul de 10 milioane de dolari bucata. De asemenea, se mai prevedea repararea şi modernizarea întregului echipament militar al armatei iraniene importat pe parcursul anilor trecuţi din statele aparţinând Tratatului de la Varşovia. Totodată, România se angaja să construiască o bază navală iranienă şi să facă reconversia unei fabrici de tractoare în fabrică de vehicule militare. În schimbul acestor lucruri, România urma să primească anual 130.000 de tone de petrol şi un miliard de metri cubi de gaze naturale, ceea ce ar fi făcut-o independentă faţă de importurile din Uniunea Sovietică, importuri care erau condiţionate de livrări de produse alimentare, mai profitabil de vândut în Occident şi produse de larg consum, care lipseau în ţară, în mare parte. Exportul acestor produse către URSS genera mari nemulţumiri în rândul populaţiei.
De asemenea, se făcuseră proiecte de rafinare la Năvodari a unor mari cantităţi de ţiţei iranian şi exportarea produselor rafinate către terţi. Întreaga operaţiune de transport urma a fi efectuată de flota României. Astfel, Iranul era pe cale să devină un partener economic de foarte mare importanţă pentru România.
Totodată, Ceauşescu preconiza ca Iranul să fie unul dintre cei mai importanţi parteneri ai României în privinţa activităţilor de export de capital. Importanţa acestor contracte a fost cea care l-a făcut pe Ceauşescu să plece la Teheran, în ciuda revoltei populare declanşată la Timişoara.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Chiar când revoltele au apărut în Timişoara, pe 17 decembrie 1989, şi când avea informaţii că tot felul de agenturi străine se aflau în ţară, Ceauşescu face o vizită suprinzătoare în Iran, între 17 şi 20 decembrie 1989. De ce-a stat atâtea zile în Iran, când ştia că în ţară focul se aprinde? S-a vorbit foarte mult despre scopul acestei vizite şi s-au făcut multe speculaţii. Dar se pare că scopul acestei vizite a fost unul economic – pentru consolidarea independenţei economice a României. Ceauşescu şi-a dat seama că, pentru a nu mai depinde de băncile străine sau instituţiile internaţionale, trebuie să facă totul pentru a produce toate bunurile în ţară.
