În cartea „Bişniţari, descurcăreţi, supravieţuitori”, în care se vorbeşte despre bişniţarii de pe timpul lui Ceauşescu (cei care făceau comerţ ilegal cu ţigări, cafea, blugi, dolari etc. în anii ’80 ai comunismului), ni se vorbeşte la un moment dat despre un personaj „fascinant” despre care s-a scris extrem de puţin după Revoluţie. Era un fel de „şef al bişniţarilor” în Bucureşti, un individ numit „Ion Chelie”.
Cel care l-a cunoscut bine pe „Ion Chelie” a avut numai cuvinte de laudă faţă de acesta. „Era foarte deștept, fiind și foarte cult. Îi domina din orice punct de vedere pe toți (…) Tot timpul era îmbrăcat impecabil, cu cele mai fine haine. Cu ochelarii cei mai fini. Și cu o ținută impecabilă. Un limbaj extraordinar de docent și decent”.
Se pare că atunci când fata lui a împlinit vârsta de 14 ani, i-a luat drept cadou… un pian! Iar bani avea atât de mulţi pe timpul lui Ceauşescu încât îi învârtea cu lopata. Ion Chelie era foarte respectat de toată lumea, făcea bişniţă de cel puţin 25 de ani şi nu făcuse nicio zi de puşcărie.
Acești capi ai rețelelor de comerț subteran, ca Ion Chelie, aveau întâlniri cu oameni care erau într-un fel reprezentanți oficiali ai regimului. Se spune că la începutul lui decembrie ’89, Ion Chelie, la restaurant, luându-l gura pe dinainte, a strigat în gura mare că Ceaușescu nu prinde Crăciunul. De unde avea această informaţie? Desigur că de la „oamenii sistemului”, care ştiau de planul de răsturnare al lui Ceauşescu…