Cât de adevărată e legenda că whisky-ul are gust de ploşniţă?

În filmul poliţist românesc „Atac în bibliotecă” (1992), realizat după un roman de Rodica Ojog Braşoveanu, există la un moment dat următoarea scenă. O femeie bea un pahar cu whisky şi spune următoarele cuvinte: „Am să mănânc odată o ploşniţă, ca să văd de ce se spune că whisky-ul ar avea gust de ploşniţă”.

De fapt, de când eram mic, aflasem de la tata că whisky-ul ar avea gust de ploşniţă. Cum de a apărut această idee? Şi de ce gustul whisky-ului este comparat cu cel al ploşniţei? A gustat cineva o ploşniţă?

De fapt, comparaţia este forţată, vrând de fapt să sublinieze că unele mărci ieftine de whisky au un gust oribil. E adevărat că nu toate whisky-urile ieftine au un gust rău; unele sunt destul de bune. Însă, whisky-ul mai puțin scump poate utiliza ingrediente mai puțin costisitoare, personal ce este mai puțin experimentat și o perioadă mai mică de vechime.

Dar, cum se fabrică whisky-uk? Mustul de cereale (porumb, secară, orz, etc.) este înmuiat în apă fierbinte pentru a dizolva aromele de zaharuri în apă. Drojdia este apoi adăugată în acest lichid dulce și lăsată să fermenteze. Rezultă un amestec de aproximativ 10% alcool şi 90% alte lucruri. Unele dintre alte lucruri au o aromă plăcută, altele nu. Ideea este să le separăm, astfel încât să se colecteze lichidul care este de aproximativ 70% alcool. Pentru asta se face distilarea.

În timpul procesului de distilare, lichidul este încălzit, iar compușii evaporați colectaţi sunt împărțiţi în trei faze principale: capete, inimi și cozi.

Capetele sunt compușii mai volatili, care se evaporă primii, fierbând la temperaturi mult sub cele la care alcoolul se evaporă. Majoritatea acelor compuși nu sunt de dorit – au un gust rău și mulți sunt chiar otrăvitori, cum ar fi xilena. Aceste „capete” sunt colectate și puse deoparte.

Inimile sunt vaporii care sunt mai aproape de „amprenta alcoolică”. Alți compuși din această fază sunt aromatici în general.

Cozile sunt compuși care încep să se evapore atunci când inimile au dispărut, iar temperatura crește cu mult peste punctul de fierbere a alcoolului. Compușii care se evaporă acum sunt „mai grei” și mai vâscoși decât alcoolul. Unii dintre acești compuși au un gust bun și dau consistenţă whisky-ului, dar alții au gust rău.

Aşadar, cu cât se păstrează mai mult din capete şi din cozi, cu atât gustul whisky-ului va fi mai rău, iar producătorii vor putea face mai multe economii de costuri.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.