Au şi carnaţii o istorie a lor? Au! Şi încă una foarte interesantă şi… apetisantă. Despre cârnaţi se crede că au reprezentat un deliciu încă de acum 5 000 de ani. Regele Sargon I (2350 – 2295 Î.Hr.) se afla, într-o zi, înconjurat de curteni la palatul său din Akkad. La un moment dat, spre el se îndreaptă o adevărată procesiune formată din sclavi cu privirile în jos, dar şi de înalţi dregători. În mijlocul lor, purtată cu grijă, se afla o tipsie de aur. Aşezând-o la picioarele regelui, unul dintre dregători spuse: – O, stăpâne al meu, pentru prânzul de astăzi am adus un minunat dar!
Sargon privi cu atenţie. Mirosea îmbietor aşa că gustă. Îi plăcu de la început. Ba, chiar se apucă să mănânce cu poftă. întrebă: – Ce-s ăştia? – Cârnaţi! – sosi răspunsul.
Sumerienii pregăteau amestecul din carne de vită şi porc pe care, apoi, îl băgau într-un maţ de animal. Apoi, acesta era sărat şi afumat, astfel că putea fi păstrat vreme îndelungată. Babilonienii s-au „molipsit” şi ei. Nu numai că vor folosi clasicii cârnaţi, dar vor şi îmbunătăţi reţeta introducând diferite „ierburi”.
În Grecia şi în Imperiul Roman, carnaţii erau consumaţi numai de conducătorii de oşti şi de patricieni. Nici pe ilustrul Homer carnaţii nu l-au lăsat indiferent. Aminteşte de ei atunci când Ulisse şi ai săi au ajuns pe insula Lotofagilor. Ba, în secolul V î. Hr., poetul grec Epi-charmus compune comedia… „Cârnatul„!
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Au şi carnaţii o istorie a lor? Au! Şi încă una foarte interesantă şi… apetisantă. Despre cârnaţi se crede că au reprezentat un deliciu încă de acum 5 000 de ani. Regele Sargon I (2350 – 2295 Î.Hr.) se afla, într-o zi, înconjurat de curteni la palatul său din Akkad. La un moment dat, spre el se îndreaptă o adevărată procesiune formată din sclavi cu privirile în jos, dar şi de înalţi dregători. În mijlocul lor, purtată cu grijă, se afla o tipsie de aur. Aşezând-o la picioarele regelui, unul dintre dregători spuse:
