Când a fost crucificat Iisus, a avut loc o eclipsă solară?

În anul 33 d. Chr. foarte puţini erau cei din Ierusalim care credeau în natură divină a lui Iisus Christos. Revelaţia că acesta este cu adevărat fiul lui Dumnezeu au avut-o când, crucificat fiind, pe măsură ce Se stingea, cerul a început să se înnegureze ameninţător.

Ca toţi marii profeţi, Iisus Christos (între anii 8-4 î. Chr. şi 29 d. Chr.) a avut de înfruntat neîncrederea oamenilor. Cine ştie, poate pentru că, în acei ani, Ierusalimul era invadat de falşi profeţi care spuneau că vorbesc în numele Domului şi prevedeau că vor avea loc mari dezastre în viitor, Iisus nu părea a fi decât unul în plus în ochii poporului. Deşi, la fel de bine, se poate că printre cetăţeni să fi avut un puternic efect teama de represiuni din partea autorităţilor romane, pentru care îndepărtarea de doctrina politeistă în căutarea unei religii noi semnifică nici mai mult, nici mai puţin decât trădarea împăratului, mai ales atunci când această căutare se realiza urmând paşii unui lider spiritual care, cu comportamentul său, incita la încălcarea ordinii prestabilite.

Pe Golgota se făcu întuneric…

Iisus Christos a fost condus pe Golgota, un munte situat în apropierea Ierusalimului, însoţit de o ploaie de înjurii şi glume grosolane, atât din partea mulţimii, care se îmbulzea în jurul condamnaţilor, cât şi din partea soldaţilor. Unul dintre aceştia, privind agonia sa pe Cruce, i-a spus: „Dacă eşti regele iudeilor, salvează-te! (…) Nu eşti tu Christos? Atunci salvează-te pe tine însuţi şi pe noi!” Iisus a spus: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Între ceasul 12 al zilei, ora la care a fost urcat pe Cruce, şi 3 după-amiază, moment în care Christos a murit (moartea sa a fost rapidă, dacă luăm în calcul faptul că agonia crucificaţilor dura până la trei zile), nu s-a produs nicio dovadă de iertare divină. Dumnezeu nu numai că nu i-a iertat pe călăii Fiului său, aşa cum El L-a implorat, dar a dat dovezi ale supărării sale pentru tratamentul nedrept pe care oamenii l-au aplicat Celui pe care L-a trimis pentru mântuirea lor.

De-abia a trecut o jumătate de oră de când Trimisul a fost crucificat, când a început să se întunece, lucru ciudat, din moment ce nu era decât ora unu a amiezei. Populaţia din Ierusalim ştia că aceasta însemna apropierea unei furtuni de nisip cu vânt cald, provenit din Deşertul Arabiei. În minutele care au urmat acestui asfinţit brusc, cerul a devenit atât de întunecat, încât soarele era complet acoperit. Gândindu-se că e vorba de un semn care prevesteşte ceva teribil, mulţimea care se afla pe Golgota pentru a asista la execuţie s-a retras, temătoare, în oraş. În acel loc au rămas doar vreo cinci persoane, printre care se aflau cei cu care Iisus a avut o relaţie mai strânsă.

Viaţa sa se stinge şi lumina se atenuează

Furtuna devenea tot mai intensă şi, pe măsură ce viaţa Mântuitorului se stingea, întunericul devenea tot mai profund. Dar nu era vorba de venirea nopţii; orizontul se acoperea de umbre, intensificându-se o lumină roşiatică, asemenea uneia din timpul unei inserări premature, dând senzaţia, după cum spuneau cronicarii, ca timpul s-ar fi oprit în loc. Centurionii care-i păzeau pe condamnaţii la moarte s-au refugiat, îngroziţi, sub crucea lui Iisus, încercând, astfel, să se protejeze de intensitatea crescândă a furtunii de nisip. Aceasta nu s-a oprit nici măcar când Iisus şi-a dat ultima suflare; Istoria Sfântă spune că, atunci când a fost trimis ultimul mesager cu vestea morţii lui Christos încă era semiîntuneric. Atunci a început să zboare vestea că cel care a fost condamnat la moarte era, în realitate, Fiul lui Dumnezeu, din moment ce acesta s-a răzbunat pentru condamnarea lui şi şi-a dezlănţuit furia asupra Ierusalimului, privând oraşul de lumină şi pedepsindu-l cu o furtună fără precedent. Aceste fapte i-au determinat pe locuitorii regiunii, care cu doar câteva ore înainte Îl jigniseră pe Christos pe drumul său spre Golgota, să se întoarcă împotriva celor care L-au ucis.

Crucificarea unui dizident

Iisus a fost condamnat să moară pe Cruce, pedeapsa pe care Roma o aplică atât delincvenţilor comuni, cât şi dizidenţilor politici, aceasta din urmă, dizidenţa, fiind învinuirea care îi fusese adusă celui care-şi spunea Fiul Domnului. Dar discursul lui Iisus era privit cu scepticism şi chiar cu neîncredere de popor, dovada că, atunci când Pilat din Pont, guvernatorul provinciei Iudeea, a dat poporului posibilitatea să salveze pe unul dintre cei aproximativ 150 de deţinuţi condamnaţi, pentru comemorarea Paştelui Evreiesc, mulţimile şi-au exprimat preferinţa pentru Baraba, delincvent şi bandit recunoscut şi declarat, şi nu pentru Iisus. Ceea ce a făcut Pilat a fost să probeze efectul predicilor lui Iisus. Dacă acesta ar fi fost notabil, oamenii ar fi cerut eliberarea sa, dar nu s-a întâmplat aşa, şi, astfel, guvernatorul roman s-a spălat pe mâini.

Eclipsa de soare

Versiunea furtunii pentru a justifica întunericul care s-a lăsat în timpul crucificării lui Iisus Christos este cea menţionată în Sfânta Scriptură. Însă reputaţi astronomi au cercetat, de-a lungul secolelor, posibilele cauze ale acelei mantii tenebroase care s-a abătut asupra Ierusalimului şi au ajuns la concluzia că s-a datorat unei eclipse de soare. Cea mai apropiată în timp de momentul în care se crede că a murit Christos s-a produs pe 24 noiembrie, anul 29. Această dată, împreună cu cele care spun că Mesia s-ar fi născut cu 4 până la 7 ani înainte de anul zero, stabilită ca reper potrivit cronologiei susţinute de doctrina ecleziastică, vine să susţină datarea greşită, considerată, încă, valabilă, referitoare la anii între care a trăit Christos.

Versiunea eclipsei apare şi în unele scrieri despre calvarul şi moartea lui Iisus, elaborate de unii dintre cei mai importanţi teologi, în încercarea lor de a împăca religia şi ştiinţă. În plus, potrivit descrierii acestor întâmplări, cuprinsă în Evanghelii, întunecarea cerului Ierusalimului s-a datorat mai degrabă unei eclipse, decât unei furtuni de nisip, dat fiind faptul că aceasta nu are nicio legătură cu întunericul deplin.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.