Călătoria în timp este posibilă! O aventură înaintea Revoluţiei franceze
La 10 august 1901, Charlotte Moberly şi Eleanor Jourdain, două tinere prietene, care vor deveni director, respectiv director adjunct la Colegiul St. Hugh din Oxford, se aflau la Versailles pentru a vizita Micul Trianon. Ajunse în faţa Marelui Trianon, ele au ales o cărare care ar fi trebuit să le conducă la Micul Trianon. Pe drum, au întîlnit doi bărbaţi, cu vestă verde şi tricorn, care le-au indicat drumul, după care un alt bărbat grăbit le-a sfătuit să nu meargă pe o anumită potecă. La un moment dat, cele două tinere au ajuns în faţa unei căsuţe, pe a cărei scară de piatră de la intrare stătea o doamnă cu o fetiţă. Pretutindeni, domnea o atmosferă tristă şi apăsătoare.
Continuându-şi drumul, Charlotte şi Eleanor au ajuns la o casă cu coloane. Pe cărare, în faţa casei stătea întins un bărbat cu manta şi pălărie, având obrazul ciupit de vărsat şi tenul închis la culoare, rare le-a privit cu atenţie. Sentimentul dezagreabil încercat de cele două tinere s-a transformat în teamă. În fine, ele au ajuns la Micul Trianon, unde Charlotte Moberly a văzut o femeie cu un caiet de desene în mână, care purta o pălărie de culoare gri deschis. Charlotte şi Eleanor nu au realizat decât peste o săptămână caracterul neobişnuit al experienţei lor.
Revenind peste trei ani la Versailles, ele au regăsit locul vizitat în anul 1901 complet schimbat: copacii de atunci au dispărut, împreună cu un pod rustic, un pârâu, o cascadă şi un kiosk. Bănuind că în timpul vizitei precedente văzuseră locul respectiv aşa cum arăta în perioada lui Ludovic al XVI-lea şi Mariei Antoaneta, Charlotte Moberly şi Eleanor Jourdain au început să studieze cărţi legate de perioada respectivă. Astfel, şi-au întărit convingerea că vizita lor a surprins, probabil, un moment din perioada revoluţiei franceze, în jurul anului 1789 şi s-au decis să scrie o carte cu detaliile experienţei, apărută în anul 1911 sub titlul „An adventure” („O aventură„).
Analizând datele prezentate, istoricii au căzut de acord asupra faptului că opt detalii menţionate, printre care grădina anglo-japoneză, sunt caracteristice Micului Trianon din perioada anilor 1770. Citind cartea amintită, trei persoane care locuiau în apropiere de Versailles au declarat că au trăit atit de frecvent întâmplări de genul celei relatate, încât nici nu le mai acordă atenţie.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
La 10 august 1901, Charlotte Moberly şi Eleanor Jourdain, două tinere prietene, care vor deveni director, respectiv director adjunct la Colegiul St. Hugh din Oxford, se aflau la Versailles pentru a vizita Micul Trianon. Ajunse în faţa Marelui Trianon, ele au ales o cărare care ar fi trebuit să le conducă la Micul Trianon. Pe drum, au întîlnit doi bărbaţi, cu vestă verde şi tricorn, care le-au indicat drumul, după care un alt bărbat grăbit le-a sfătuit să nu meargă pe o anumită potecă. La un moment dat, cele două tinere au ajuns în faţa unei căsuţe, pe a cărei scară de piatră de la intrare stătea o doamnă cu o fetiţă. Pretutindeni, domnea o atmosferă tristă şi apăsătoare.
