Majoritatea oamenilor cred că bradul de Crăciun este o tradiție germană din secolul al XVI-lea. Dar staţi aşa… Cu secole înainte, triburile turcice antice sărbătoreau Nardugan (Renașterea Soarelui) în timpul solstițiului de iarnă. Cum era această tradiţie?
* Arborele Akçam: Turcii antici decorau „pinul alb” (singurul copac care rămâne verde) cu panglici, pentru a-i mulțumi lui Tengri pentru întoarcerea soarelui.
* Ayaz Ata: Cu mult înainte de Moș Crăciun, a existat Ayaz Ata (Părintele-Gheaţă), un spirit al iernii care aducea ajutor în timpul frigului.
* Darurile: Erau așezate ofrande sub brad și erau organizat festivități, crezându-se că Soarele a învins în sfârșit nopțile lungi.
Pe măsură ce triburile turcice au migrat în Europa, aceste „tradiții de stepă” s-au contopit cu păgânismul germanic local și au fost în cele din urmă adoptate de Biserică. Este doar o coincidență sau bradul de Crăciun este de fapt o moștenire nomadă?
Aşadar, bradul de Crăciun ar putea fi un ritual turcic străvechi numit Nardugan, adus în Europa de triburile migratoare cu mult înainte de a deveni un simbol creștin.











