Bancherii germani Fugger – miliardarii care i-au ajutat pe spanioli să exploateze Americile şi care i-au otrăvit pe alţi oameni cu mercur

375 vizualizari

De la sfârșitul anului 1400 până la începutul anilor 1600, o familie bancară germană a influențat evenimentele mondiale, jucând un rol extrem de mare în istorie. Familia Fugger din Augsburg s-a numărat printre principalii comercianți-bancheri europeni, având atât afaceri în domeniul serviciilor financiare, cât şi în cele comerciale. Ei şi-au deschis filiale în toate oraşele importante ale Europei, precum Veneția, Lisabona, Sevilla sau Anvers, acordând împrumuturi împăraților, papilor, prinților și nobililor europeni. Omul cel mai de seamă al dinastiei a fost Jakob Fugger, considerat la vremea respectivă ca fiind cea mai bogată persoană din lume.

Bancherii Fugger au stabilit legături cu India și cu alte regiuni mai puțin explorate, inclusiv cu „Lumea Nouă”, adică America descoperită după 1492. Practic, ei au finanţat multe dintre călătoriile pentru explorarea unor tărâmuri noi. Însă, aceste călătorii s-au transformat din „explorare” în „exploatare”. Să ne reamintim de furtul unei cantităţi imense de aur de la băştinaşii amerindieni de către coloniştii spanioli sau de traficul cu sclavi. Aşadar, cam asta finanţau bancherii din familia Fugger.

Spania a stabilit legături strânse cu familia Fugger. Banii care au permis Spaniei să cucerească America au provenit în special de la Jakob Fugger și de la familia sa. Această conexiune pare a fi evitată de cărţile de istorie.

Şi mai mult decât atât – există o altă faţetă necunoscută a acestei legături. În trecut, mercurul era un metal preţios, fiind necesar pentru purificarea aurului și argintului prin amalgamare. În localitatea spaniolă Almaden existau mine de mercur; prizonierii spanioli au fost obligaţi să lucreze în aceste mine, din cauza unei înțelegeri cu cei din familia Fugger. În schimbul împrumuturilor acordate Coroanei spaniole, familia Fugger a primit puterea de a administra minele de mercur. Aici, în 1583, lucrau 40 de deţinuţi. Prizonierii, cunoscuți drept „forzados”, au fost selectați dintr-un grup de condamnați care așteptau transportul la galere din închisoarea din Toledo.

24% din toți condamnați au murit înainte de data eliberării. O moarte lentă, extrem de dureroasă, a apărut ca urmare a intoxicației cu mercur. Prizonierii sufereau dureri severe în corp, tremurături ale membrelor, depresii, anxietate și altele. Sclavii importați din Africa de Nord au fost, de asemenea, supuși otrăvirilor în minele de mercur.

Oare aceşti bancheri au fost vreodată iertaţi de Dumnezeu pentru răul pe care l-au făcut altor oameni, doar pentru a se îmbogăţi şi mai mult?